Trăim într-o epocă în care discriminarea, deși există, e ascunsă rușinos sub preș. Nu de toată lumea însă, cel puțin nu de Mike Jeffries, CEO-ul Abercrombie & Fitch, o companie americană ce produce și vinde haine pentru tineri. Pornind de la faptul că în magazinele acestei mărci nu se găsesc haine pentru femei cu mărimi mai mari de L, o jurnalistă de la Business Insider s-a întrebat de unde vine acest refuz de a face haine pentru femei mai plinuțe.
Unul dintre cei intervievați, autor al unei cărți despre noile reguli din industria de retail, a declarat că Jeffries „nu vrea ca restul clienților să vadă oameni care nu sunt atât de frumoși sau supli purtând aceleași haine. Clienții care poartă hainele acestei mărci ar trebui să se simtă ca și cum ei sunt cei mai cool”. Tot Robin Lewis adaugă că singurul motiv pentru care la produsele pentru bărbați se regăsesc și măsuri XL sau XXL este faptul că se adresează, probabil, jucătorilor de fotbal american sau sportivilor care fac wrestling.
De altfel, Jeffries nu e străin de comentarii discriminatorii. Singur a spus că angajații din magazinele sale sunt toți arătoși, pentru că „oamenii frumoși atrag alți oameni frumoși și noi ne adresăm acestora. Nu ne interesează alți clienți.” Cât despre faptul că ar putea pierde un număr important de clienți din cauza acestei atitudini, Jeffries a spus că principala țintă e adolescentul american atrăgător, care are o atitudine pozitivă și mulți prieteni: „Mulți oameni nu au ce căuta în hainele noastre și nici măcar nu le pot purta. Suntem exclusiviști? Absolut!” Asta în timp ce competitorii au văzut că aproape 70 % din populația Americii nu mai încape în mărimi mici și a aprovizionat rafturile cu haine pe măsură.
Acesta nu e nici pe departe primul scandal de discriminare în care a fost implicată compania. În 2008, o femeie din Oklahoma a dat A & F în judecată pentru că au refuzat să o angajeze din cauza vălului de pe cap, „care nu era conform cu imaginea brandului”. Tot acolo, o angajată i-a interzis unei cliente să-și ajute sora care suferea de autism să probeze niște haine. Iar o vânzătoare dintr-unul din magazinele din Londra, care avea o proteză de braț, a fost mutată în depozit ca să nu-i “incomodeze” pe clienți. Tribunalul i-a dat câștig de cauză femeii, care a primit 8 mii de lire pentru hărțuire.
În 2004, compania a preferat să plătească 40 de milioane de dolari mai multor angajați și candidați pentru un post ca să scape de un proces de discriminare. Se știe însă că negrii, hispanicii sau asiaticii n-au ce căuta la A & F. Iar un fost angajat a povestit cum arată manualul de instruire pentru un manager de la un magazin ce poartă această siglă: un catalog cu poze cu fete și băieți înzestrați fizic, care ar trebui să servească drept model pentru viitorii angajați. Vorbim despre aceeași companie care a fost nevoită să retragă de la vânzare tricourile cu mesajul ‘Do I make you look fat?’ (Te fac să te simți gras/ă?). Și nu pentru că nu se vindea, ci din cauza numeroaselor proteste.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Cred că sunt pregatită să ies din anonimat și să îmi trec numele la sfârșitul poveștii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
