Suntem, doamnelor și domnișoarelor, la câteva zile și decizii de viitor. Vă mai interesează viitorul? Mă bazez pe intuiția dumneavoastră – ce caracter credeți că are acela care își părăsește nevasta și copilul pentru un mariaj avantajos cu fiica unui bugetar milionar al statului român? Să fie un romantic incurabil? Curat incurabil! Este aceasta o problemă personală și este aceasta o greșeală evocând-o? Nu cred. L-aș fi crezut pe Victor Ponta dacă se recăsătorea – răpus de amor – cu fiica unui proletar din Berceni. Deocamdată îmi păstrez prezumția.
Urmează o alegere și de data aceasta nu ar trebui să fie grea. Victor Ponta este din orice unghi l-am privi un personaj inadecvat funcției supreme în statul român. A surfat până acum cu succes valul incompetenței, a fost condus pe toate scurtăturile până la granița aceasta. Incapabil să se construiască, individul a fost construit de alții. Te uiți la el și din oglindă îți râde un Adrian Năstase în perioada de gonflare, când mărșăluia spre devenirea în El Însuși, un Adrian Năstase încă tânăr, fără fular și cu gușa intactă, nemângâiată de niciun glonț virtual.
Acum, trebuie totuși să facă și Victor Ponta un pas. Nădăjduiesc să nu fie în stare, așa cum nu mai pot obține nicio performanță în mediu real sportivii îndelung dopați cu rezultate mincinoase. Circulă multe glume pe seama acestui mitoman, acestui plagiator, acestui protector al baronilor și baroneților, care s-ar cuveni sanctificat într-un eventual calendar al sfinților care îi apără pe cei prigoniți de justiție și adevăr.
Incompetent economic, incapabil să garanteze drumul pe care a pornit lupta anticorupție, cu o imagine catastrofală în orice loc din lumea asta unde cinstea mai contează, din Baia Mare în Londra, într-o opoziție radicală, ireconciliabilă, cu cel mai activ segment din societatea românească. Ce fel de președinte ar fi Victor Ponta? Cum am ajuns aici?
Victor Ponta este produsul unui clase politice nereformate care abundă în parveniți adunați în găști transpartinice. Politicienii României de astăzi sunt cei mai slabi din ultimii douăzeci și cinci de ani. Nu au idealuri, nu au ideologie, nu au viziune, nu au caracter. Excepțiile au început să fie căutate cu lumânarea. Klaus Iohannis este una. N-a transformat în 14 ani Sibiul într-o feudă personală, Sibiul nu e Republica Oprișan, Sibiul nu e Republica Mazăre, Sibiul nu Republica Dragnea. Există lucruri bine făcute în România, iar Klaus Iohannis merită deocamdată încredere.
Pe de altă parte, circulă multe glume pe seama lui Victor Ponta pe site-urile de glume. În una dintre ele, de ziua dumisale erau comemorați patruzeci și doi de ani de la cel mai mare accident genetic din istoria românilor. S-a râs la ea, dar nu s-a râs cum trebuie. Victor Ponta nu este un accident genetic. Dimpotrivă, Victor Ponta reprezintă segmente ample din populația României. Victor Ponta îi reprezintă pe cei care și-au trișat școala, pe cei care s-au învățat să lâncezească în sistemul de pile-cunoștințe-relații, îi reprezintă pe cei care n-au vrut niciodată libertatea în ultimii douăzeci și cinci de ani, îi reprezintă pe cei care cred că românii din străinătate nu mai sunt români, îi reprezintă pe cei care cred că ortodoxia este singura religie acceptabilă, îi reprezintă pe cei care îi disprețuiesc pe cei care nu au copii, în trena incapacității de a înțelege că oamenii au dreptul la destin și în afara colectivului. Victor Ponta îi reprezintă pe cei care nu au discernământul să înțeleagă că sunt bombardați cu cea mai abjectă propagandă din televizoarele fixate pe Antena 3 și RTV și tot așa. Victor Ponta îi reprezintă pe cei care și-au găsit un loc călduț unde, la adăpostul sistemului, vegetează mândri că sunt români. Victor Ponta îi reprezintă pe nostalgicii Răsăritului.
Vor fi fiind și oameni liberi care văd în Victor Ponta lumina, deși eu n-am cunoscut niciunul. Am întâlnit însă oameni captivi în diferite grupuri cărora premierul-candidat le face acum parastasul în viu. Le împarte pomeni electorale, cu aerul că face politică de stânga. E o formă de dispreț similară cu blocarea votului românilor plecați din România, care împreună dau cel mai important investitor în țara asta. Dar această pomană prinde, această formă de a reîmpărți din pradă este cheia succesului. Pentru că acela care primește pomana nu calculează niciodată cât va pierde când corupția va fi abolită într-un scandalos act de politică oficială a statului român. Când se fură de la toți, parcă nu se fură de la fiecare, nu? Nu.
România este un stat înapoiat, nemodernizat, obez în funcționărime, cu cel mai mic consum de produse de igienă pe cap și dinți și subțiori de locuitor, în România milioane de oameni încă își fac nevoile în fundul curții, milioane de oameni n-au nimic de pierdut pentru că nu au nimic. De ce e așa? Răspunsul nu e simplu și nu trebuie să fie simplist. Nu ajunge acum spațiul pentru aceste explicații.
Cert e că e o luptă directă între cei pe care atitudinea de satrap a resurselor îi scoate din minți și cei care dacă sunt complici la jaf n-au nicio problemă în a târî România în cea mai sordidă dintre lumi. Între cei din țara lui Klaus și cei din țara lui Viorel, cum s-a mai spus. Țara lui Viorel este forța de rezistență, cea care n-a vrut nici Revoluția din 1989, țara lui Viorel ar trebui să aibă coada drept stemă. Dar din țara lui Viorel mai pleacă oameni înspre țara lui Klaus. Sunt oameni harnici și de bun-simț, care nu se simt bine în turmă, chiar dacă turma te protejează. Fără aceste emigrări permanente, România era deja pierdută.
Și mai sunt apoi toți cei scârbiți de tot. Cam au dreptate să fie scârbiți, dar scârba nu le va folosi la nimic atunci când binele fragil ridicat în anii din urmă se va prăbuși într-un dezastru cum nu s-a mai văzut, care nici măcar antologic, ca-n Zorba Grecul, nu va fi. Convingeți-i, așadar, cu argumentele voastre feminine, că de data asta nu e bine să stea așa – pasivi. Cheia e la voi.
Citiţi şi
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
