Ar trebui să fie vacanță, veselie, zâmbete. Sunt inundații, război, epidemii. Lacrimi și suferință, pe care le-am fi putut evita, că suntem in mileniul trei… Comentariile sunt de prisos.
“Doamne, n-ajung pân’la tine
vârfurile acestei păduri de suspine?
Cum ești tu atotștiutor,
să fi dat pâne de-ajuns tuturor.
Culcuș pentru copiii înghețați,
câte puțin din lumina celor bogați,
câte puțin din cerul lor senin,
de care îngeri întraripați se țin.
Să fi dat, Doamne, fiecărui om,
câte o bucată verde de pământ și un pom
al tuturor speranțelor pământești,
și nu te-am fi întrebat unde ești.
Am fi spus că te-ai răspândit,
în noi , ca un fluviu liniștit,
Că te-am băut fără să știm…
N-ai fi rămas în biserică și-n țintirim,
ci ai fi mers împreună cu noi
și te-am fi pus între coarne la boi,
ca pe-un ciucure frumos de mătasã,
să ne ajuți la plug și la coasă.
În loc să pleci pe celălalt tărâm,
ai fi avut la masa noastră un tacâm
și seara, obosit și fãr’ de-alai,
în loc să te-ntorci înapoi în rai,
adormeai undeva pe-aici,
printre copii și pisici,
într-un colț de vatră luminat.
Doamne, de ce ți-au crescut aripi și-ai zburat? ”
Magda Isanos
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
„Pe atunci eram săraci, dar fericiți”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
