Am cunoscut-o într-o dimineaţă, în cafeneaua în care obşinuiam să-mi încep ziua. Era noua chelneriţă. Cu aproape un cap peste mine. O femeie robustă, aparent sigură pe sine. Nu a ezitat să zâmbească profesional nici măcar când mi-a trântit comanda pe masă, iar tacâmurile au zburat cât colo. Am ignorat-o, nu aveam de gând să-mi încep prost ziua. În zilele următoare, ea a continuat să mă servească, iar zâmbetul ăla profesional căpătase o căldură aparte. Nu-mi plăcea și totuși mă atrăgea într-un mod pe care nu aş şti să-l explic.
Peste o săptămână, deja îmi ştia toată viaţa. Ştia că locuiesc singur şi că-mi caut coleg de apartament. Ştia că sunt un bărbat liniştit, care-şi vede senin de viaţă, necăutând nimic în mod special.
Peste încă o săptămână, era noua mea colegă de apartament. Făcea curat în toată casa, gătea pentru amândoi, deşi nu-mi amintesc s-o fi rugat sau să fi convenit aşa. Dar nu am putut s-o refuz.
Peste încă o săptămână, intrase deja în patul meu. Viteza cu care mi s-a insinuat sub piele îmi dădea ameţeală. Începuse să mi se pară chiar frumoasă, începuse să-mi placă. De fapt, îmi plăcea că nu mai sunt singur că şi cineva are grijă de mine. De câte ori nu confundăm asta cu iubirea? Dar atunci nu-mi dădeam seama.
De la un timp, a început să fie geloasă. Îmi controla telefonul, mă suna tot mai des. Dimineaţa o duceam la cafenea, iar eu plecam la treaba mea. Apoi începea nebunia telefoanelor. Unde sunt, ce fac, ce program am, dacă am liber, dacă am vreo deplasare prin oraş etc. Devenise obositoare, însă am crezut că e numai o fază. Am încercat s-o îmbunez altfel. Am început sa-i fac mai multe cadouri – rujuri, parfumuri, creme antirid, ultimele modele de rochii, cremă de protecţie solară pentru iminenta vacanţă la mare, costume de baie şamd. Eu mă gândeam că aşa îi arăt că numai ea mă interesează, ea şi fiecare bucurie a ei. Ea a înţeles că mă simt vinovat şi vreau cumva să mă revanşez faţă de ea. Sau că încerc s-o cumpăr. Nicicum nu era bine.
Într-o zi, am un prânz de afaceri destul de important. I-am spus de cu seară, ea mi-a călcat cămaşa şi pantalonii de la costum, grijulie. Apoi am rugat-o să nu mă sune timp de 2-3 ore cât estimam că va dura totul. I-am pus sare pe coadă cu asta. Nu a zis nimic, dar am simţit-o că ia foc.
A doua zi, în timp ce discutam cu viitorii parteneri de afaceri – două femei -, într-un restaurant scump din oraş, numai ce o văd pe fereastră cum dă târcoale parcării, încercând să treacă cât mai neobservată, strecurându-se printre maşini, cum văzuse ea în filme. Purta o pălărie imensă şi ochelari de soare. Simt că-mi îngheaţă sângele în vene şi mă crispez brusc. Îmi dau seama că situaţia a scăpat de sub control. Nu mai sunt atent la discuţii, urmăresc discret ce se întâmplă afară. O văd că intră în restaurant şi începe să mă caute din ochi. Îmi dau seama că dacă mă vede la masă cu două femei e posibil să facă o scenă jenantă. Mă ridic, îmi cer scuze, mă duc la ea glonţ şi reuşesc s-o scot afară din restaurant. Explicaţia ei este halucinantă. Pentru că i-am zis să nu mă sune, ca să se asigure că sunt bine, a preferat să vină să verifice personal, iar pentru asta s-a învoit şi de la serviciu. Şi dacă tot a venit, ar fi frumos din partea mea s-o invit la masă, alături de partenerii mei de afaceri.
Niciodată în viaţa mea nu m-am regăsit într-o situaţie mai complicată. Femeia din faţa mea părea că nu înţelege nimic din ce îi spun, la masă cu celelalte femei nu o puteam duce, ar fi fost penibil şi s-ar fi dus naibii contractul ăla.
Îi spun că nu se poate şi o rog să plece. Începe să plângă, însă nu am timp de mai multe explicaţii, deja trebuia să mă întorc. O urc în primul autobuz şi mă întorc cătrănit la treaba mea.
Ne-am despărţit cu cântec după toată povestea asta. Am avut noroc că am scăpat întreg, vaza pe care a aruncat-o la plecare către capul meu s-a zdrobit de peretele sufrageriei, fără să mă atingă.
La sfârşitul anului, când m-am însurat cu una dintre cele două partenere de afaceri, am văzut-o cum încă mai dădea târcoale zonei, ascunsă după maşini. Doamne, ce dezastru de femeie!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
