Știi, lumea mă întreabă de ce mă adresez femeilor cu Doamnă. Li se pare că este un apelativ mai înalt decât merită, așa că, pe ziua de azi, am două gânduri de împărtășit:
Primul, că suntem crescuți într-un model social în care veșnic suntem considerați insuficient de buni, nedemni de laudă, imperfecți, lucru care se reflectă în stângăcia cu care primim un compliment. În dificultatea cu care reușim să identificăm niște elemente la care suntem din cale-afară de buni, în blocaj, când e vorba să ne mândrim cu sensibilitatea, compasiunea, receptivitatea, blândețea și frumusețea noastră.
Greta Garbo
Al doilea, că – pentru mine – apelativul Doamnă nu îmbătrânește, nu maturizează, ci se duce adânc, în esența noastră, aceea sacră, de Mame ale Ființei, Creatoare ale Lumii, de Surori ale Pământului, de Protectoare ale Vieții și de Izvorâtoare ale Frumuseții. Dacă am sta o clipă liniștite și am contempla ce minuni plutesc în jurul unei femei, din perspectiva rolurilor acestora, ne-am liniști, probabil, rapid și am putea intra în lentoarea aceea puternică, plină de potențial și plină de miez care, de fapt, ne caracterizează.
Și, cu infuzia asta dulce, am schimba lumea mult mai repede decât o facem.
Chapeau pentru tot ce ești, Doamnă! La mai mare, în sensul de mai adânc, mai cuprinzător, mai iubitor, mai catifelat… and we shall rule the world.
Pe Andreea o găsiţi întreagă aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
