În urmă cu aproape 20 de ani, o doamnă de 48 de ani din România s-a căsătorit cu un domn din Italia. A lăsat totul în țară și și-a urmat soțul în țara lui natală. În sfârșit, după atâta amar de vreme, găsise un suflet bun, cald, dornic să ofere și să primească iubire și afecțiune.
Se căutaseră toată viața și, la a doua tinerețe, s-au găsit. Ea avea o fiică ce locuia în România, iar el, doi băieți care locuiau în Italia. Trăiau o poveste de iubire tihnită, caldă, liniștită, așa cum sufletele bune, dar chinuite de viață, își doresc. După șase ani de căsnicie, au apărut problemele. Dar nu între ei, ci între ei și soartă.
Fiul de 23 de ani al domnului a fost diagnosticat cu insuficienţă renală gravă, o afecțiune congenitală care a evoluat rapid și care îi punea viața în pericol. Avea două șanse să trăiască: dializă sau transplantul renal (pentru care urmă să aștepte, în medie, trei ani).
Până la urmă, italienii au aflat de gestul eroinei: “O mamă de aur venită din România”
Liniștea și pacea familiei s-au transformat în coșmarul familiei care trebuia să rezolve o problemă gravă. Nopți nedormite, zbucium, gândul că un tânăr de doar 23 de ani va deveni prizonierul unor aparate sau că va muri. Atunci, doamna a luat decizia să-l salveze pe fiul soțului său și să-i doneze un rinichi. Soțul său, medic fiind, s-a împotrivit. Știa că există și riscul să-i piardă pe amândoi oamenii dragi.
Doamna n-a mai stat pe gânduri nicio clipă și a început o serie lungă de analize, la finalul cărora soarta a decis că este compatibilă cu fiul soțului său. Și soțul și-a făcut analizele, sperând că poate face el ceva, dar n-a putut, din cauza incompatibilității. Doamna n-a spus nimănui despre ce urmă să facă. Mama ei era în vârstă și n-ar fi rezistat unui asemenea șoc, iar pe fiica ei n-a anunțat-o decât mult mai târziu, când nu s-ar mai fi putut împotrivi. Transplantul s-a efectuat cu ajutorul unui robot, premieră în viața medicală din Italia la acea vreme. Presa a vorbit puțin despre românca ce a salvat viața fiului soțului său, donându-i un rinichi. Erau mai spectaculoase știrile despre românii hoți, cerșetori, criminali.
Citiţi şi Când respiri iubire, vezi iubire, eşti iubire
E adevărat că nici ea nu și-a dorit atunci să se afle. A considerat mereu că a făcut un gest firesc, omenesc, pentru copilul bărbatului iubit. Acum, după 11 ani, tânărul are o viață normală, e bine și trăiește liniștit. Și ei, doamna și soțul său, sunt fericiți. Când i-am cerut voie să scriu această poveste mi-a răspuns: “Da. Acum că mama nu mai este, poți să o scrii. Ăsta este și un mod de a schimba mentalități. România nu a aderat la “transplantul european”, ceea ce ne situează pe ultimul loc în privința asta. În America, pe carnetul de conducere este menționat dacă persoana poate dona sau nu. La noi, mor copilași și tineri pentru că nu avem nici specialiști mulți și nici nu suntem afiliați la Transplant Europa!”.
Prin urmare, mi-a dat acceptul tot cu gândul la ceilalți, la cei care nu au șansa pe care a avut-o fiul soțului ei…
Doamna este MAMA MEA.
Later update: Vă mulțumim din suflet pentru mesajele trimise! Mama este copleșită de acest val de aprecieri, dar și foarte surprinsă. Nu se aștepta. Ea consideră, chiar și acum, când vede reacțiile, că n-a făcut ceva extraordinar. În mintea și sufletul ei, gestul sau este unul normal.
Pentru voi și mamele voastre, va las aici un cântec la al cărui video eu și mama ne uităm stand îmbrățișate. Beth Hart este cea care transmite cel mai bine emoțiile sufletelor noastre.
Ascultați-o, vă rog!
Guest post by Nouria Nouri
Și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
