Episodul II, aici.
Simt cum partea veche din ea ar vrea să se retragă rușinată, dar partea cea nouă o ține strâns de mână. Miros conflictul pasat pe terenul de tenis între cele două mari rivale. Gust expert ezitarea ei, ca un „chef” simandicos care adaugă picătura ce hotărăște granița subțire dintre Rai și Iad: „Grey Goose?” Repet numele vodcii uleioase aflate la îndemână, care avea să anunțe o continuare cel puțin interesantă, pentru mine. Scot dopul și închin sticla pentru „Marea Djineala”- discuții despre situație, stare, perspective sau soluții simple, accesibile care să-i dea putere atunci când are nevoie.
Bem pe rând, direct din sticlă, ca rușii adevărați, și vorbim. Sparg brutal tonalitatea discuției aducând vorba despre sex, pentru că acolo e o problemă care stă la pândă ca un virus versatil și perfid ce atacă devastator exact în momentul de mare grație, diluând sublimul în ridicol, spurcând statuia de piatră a fetei cu simțurile închinate durerii trecutului în așteptarea hidoasă a momentului culminant în care sticla de cola suprapusă grotesc peste sexul bărbatului începe să-i înjunghie trupul acolo în zona care definește în modul cel mai feminin feminitatea.
Atunci când bărbatul transpirat era deasupra și se afunda ritmic în tăcerea ei, savurându-i capitularea cu gâfâit de porc mistreț, fata căuta un punct în tavanul timpului, o ancoră magică de care să-și agațe disperarea țâșnită prin ochii absenți de rechin cenușiu integrat în abis, care așteaptă să treacă furtuna. Lacrimile țâșnite din izvorul angoasei nu reușeau să dilueze acuarela tragică de pe pânza sufletului ei, ci se pierdeau topite în timp printre picături triste de ploaie, lăsând să se întrevadă conturul palid, dar visceral al unei imense și ubicue tristeți. Tristețea răzuită de pe fundul sufletului ei cu cu mistria dură a realității era aruncată sec peste peretele rece de beton al închisorii în care fata se autocondamna, împărțind spațiul și timpul cu tristețea nemărginită a lumii.
O apuc de antebrațul mâinii stângi și o conduc spre spre coșul de gunoi. Îi manevrez brațul ca pe un exoschelet cu care apuc sticla de cola. Învelesc sticla-simbolul pentru amintirea dureroasă, cu palma ei stângă. O însoțesc ca o stewardesă în zborul neplăcut, cu multe goluri de suflet pe deasupra secvenței tragice, ajutând-o să o privească disociat, sugerându-i să strângă sticla cât de tare poate atunci când intensitatea trăirii o ajunge.
Îi apuc palma dreaptă și încet o așez ca pe o cloșcă pe ouăle de aur – puterea lumii, pe stindardul dreptății – voința lumii. Îi risipesc surprinderea cu o privire caldă, intensă prin care-i comunic aproape telepatic pace, curiozitate, interes, plăcere, toate doar pentru ea.
O invit sa descopere senin, tactil toate suprafețele, consistențele, densitățile, formele, temperaturile bastonului meu de jad și o încurajez ca de fiecare dată când un impuls erotic îi dă târcoale, să-l strânga tare în palmă asociind pe deplin plăcerea cu senzația tactilă.
Fata mânată de instinct descarcă mii de curenți electrostatici strecurați prin sitele amprentelor degetelor ei fierbinți și umede care patinează atingeri miraculoase pe gheața tare, fierbinte, masculină. Pentru o secundă privesc filmic, din afară, tabloul nostru prin ochii tâmpi ai menajerei care vine să-și facă treaba: Doi oameni dezbrăcați față-n față, ea având o sticlă goală de cola în mâna stângă, iar cu dreapta îl ține pe ăla de „ștromelegu-nvârtoșat la gaura de fătăciune”.
Îmi înghit zâmbetul. O apuc sincron de cele două mâini și le apropii lent ca pe cele două capete ale podului Einstein-Rosen. Percep în trupul fetei o vibrație de dincolo de timp și senzații. Înfăptuiesc momentul singularității atunci când suprapun cele două mâini în strânsoarea quantică. O privesc intens dincolo de pupilele dilatate în mijlocul confuziei generate. Iau sticla de cola, o arunc în coș, acolo unde-i e locul, după care îi împreunez ambele palme peste organul contemplației astrale. O privesc cum se liniștește treptat iar prin ochii închiși eliberează lacrimi șiroaie, laharuri învolburate care desprind catastrofal din ființa-i descătușată bolovani și noroaie de strigăte, pirite de suspine, cristaluri de nimicnicie. Lacrimile îi adapă buzele care se arcuiesc încet într-un surâs „giocondic”.
Djinn in a bottle, Derico Cooper
Îi întind sticla de vodkă. Fata o apucă cu ambele mâini și trage o dușcă zdravănă, gruzină. Iau sticla și sar epuizat în pat ca după o cursă cu obstacole pe o ploaie torențială. Deschid televizorul și beau din sticlă. Fata se cuibărește abia simțită lângă mine, își pune capul pe pieptul meu și-mi desenează chestii abstracte pe abdomen. Oboseala mă lovește cu un baros de 20 kg în cap, privându-mă de gustul ultimei guri de vodkă. Fac ce ar face orice bărbat mândru, care se respectă, sigur pe el, obosit, epuizat, alintat de vodka gâsculită cu sete: adorm! De pe trambulina satisfacției plonjez în apa albastră și caldă din bazinul viselor, nu înainte ca întrebarea ei nedeslușită să mă petreacă.
Splash! Simt apa cum îmi alunecă dulce pe lângă corpul gol. Un tunel se deschide-n fața mea, iar presiunea apei mă impinge hotărâtă înainte. Țâșnesc din conducta fericirii pe o plajă pustie, caldă. Miroase a salată de fructe exotice. Lângă mine, îngropată parțial în nisip, e sticla goală de vodkă. Are un sul înăuntru. „Message in a bottle” mă cheamă cu vocea gâjâită a lui Sting să-l eliberez. Scot sulul, îl desfac și citesc întrebarea fetei de dinaintea saltului:
„Pot să mă joc cu ea?”
Poc! Poc! Poc! Babuinul greu cu curu’ roșu de pe burta mea lovește cu o piatră o nucă de cocos crăpată parțial. Laptele albicios prelins pe coajă e lins cu poftă de maimuța care ma ignoră printre gesturile ei ritmice. Vreau să înlătur greutatea păroasă de pe abdomen, când mă simt comprimat și supt ca un cremwurst printr-un hublou spart din cabina depresurizată a unui avion plin cu zombi.
Fata stă deasupra și se mișcă ritmic, senzual, feminin cu părul acoperindu-i fața. Ăla de sub ea o atinge pe coapse. Recunosc imediat palmele late cu degetele groase, pline de cicatrici. Dacă sunt mâinile mele, ăla de sub ea sunt eu! Da’parcă dormeam?
Dezmeticirea nu mi-e deloc dulce atunci când realizez ca sunt în mijlocul actului în sine, cine știe cum sau de când. Ce trezire ciudată! De la babuini cu curu roșu la sex inconștient! Dau să zic ceva, dar degetele ei îmi astupă gura. Privesc de jos manifestarea în care s-a abandonat complet, gesturile, presiunea, căldura ei. O simt cum se scurge pe mine ca aluatul de clătite în tigaia încinsă. Aștept să vină. Vine. Specific. Feminin. Erotic. Umed. Intens. Se apleacă peste pieptul meu și mă sărută pe frunte. Îi simt buzele fierbinți, grele de trăire, eliberate de păcat.
Dispare ca o ceață în sunetul apei de la duș iar eu, încremenit într-o dulce nedumerire metafizică, mă lupt iar cu babuinul cu cur roșu pe nuca de cocos, pe plaja goală, în mirosul de salată de fructe exotice. Adorm ireversibil, luând cu mine ecoul unei partide neanunțate de sex neașteptat, ciudat ca revelionul la ceasul din marginea timpului, când te trezești urlând alături de ceilalți, în bubuieli și străfulgerări, mimând o fericire clasică care marcheaza o trecere falsă, imbecilă, prefăcută, ca o passacglie fără orgă.
Dimineața mi-am spălat gura grea de vodkă în conturul unei inimi imense desenate cu ruj roșu pe oglinda mare a băii. Zâmbetul meu se lărgește exponențial depășind granițele conturului inimii desenate. Iese din baie, din cameră, din localitate, cuprinzânt întreg pământul.
Am înțeles:„I’m a DJIN mother fucker!”
Pe Bogdan îl găsiți și aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
