Femeile ar trebui să nu se apropie de castraveţi şi de banane, de morcovi şi de dovlecei! Asemănarea acestora cu organul sexual masculin le-ar putea stârni gânduri erotice – a declarat, pentru „El Sawsana news“, un cleric islamic, emigrant într-o ţară a Uniunii Europene. Dacă femeile vor, totuşi, în nechibzuinţa lor, să se înfrupte din banane sau din leguminoasele năstruşnice, pedantul sheik recomandă ca o terţă persoană, preferabil din familie, să ia alimentele, să meargă cu ele cît mai deoparte, la loc ferit de privirea sfioasă şi nevinovată a femeii, şi să le taie în bucăţele cât mai mici, ca nu cumva vreo curbură şugubeaţă să tulbure gândurile permanent evlavioase ale femeilor păstrate sub văluri.
Întrebat ce se întâmplă cu femeile când merg la piaţă, şeikul a invocat conştiinţa feminină conectată la supravegherea divină. Mi-am şi imaginat un lung şir de femei stând la coadă în piaţă doar ca să privească pârdalnicele de leguminoase, ca pe nişte jucării sexuale în vitrina unui sexshop… Straşnic motiv să devii vegetarian!
„Disputa castravetelui“, cum apare în presa egipteană, atingând puncte nevralgice ale eticii musulmane, a declanşat reacţii virulente pe bloguri şi stârneşte controverse la nivelul leaderilor islamici. Deseori, discuţiile ating uşor un subiect pe cât de incendiar, pe atît de sensibil pentru spaţiul musulman: „Comitetul de Promovare a Virtuţii şi de Prevenire a Viciilor“, un organ legal executiv, înfiinţat în Arabia Saudită încă din 1940, cu scopul de a garanta respectarea legilor islamice în public. Deciziile şi acţiunile lui sunt de multe ori abuzive, fiind frecvent criticate de către organizaţiile internaţionale, pentru încălcări ale drepturilor omului.
Cea mai absurdă măsură a acestui Comitet, recunoscut pentru conservatorismul său islamic, a fost luată la Mecca, în 2002, în urma izbucnirii unui incendiu într-o şcoală cu 800 de elevi. Poliţia religioasă a interzis elevelor care nu purtau abayas (robe negre) şi nu aveau capul acoperit cu baticuri, să iasă din clădirea în flăcări, deşi veşmintele fuseseră pierdute în busculadă. 15 dintre ele au murit arse de vii si alte 50 au fost grav rănite. Martorii, printre care şi tatăl unei fete, au povestit cum poliţia le bătea şi le împingea înapoi în flăcări, pe motiv că „nu era bine ca fetele să fie văzute de străini fără îmbrăcămintea complet islamică“.
Obligaţia impusă femeilor de a purta veşminte negre din cap pâna-n picioare sau de a-şi acoperi faţa, interzicerea de a conduce o maşină sau de a fi în maşina altcuiva, în afară de soţ, frate sau tată par dispoziţii legale „practicabile“, în comparaţie cu ultimul decret: „Femeile cu ochi şăgalnici sau ispititori trebuie să-şi acopere ochii!“ Întrucât nu se specifică ce anume face ca ochii să fie ispititori sau şăgalnici, este de aşteptat ca pedepsele să se aplice cu prisosinţă, după bunul plac al „legiuitorului“ sau gardianului, care, privind subiectiv, frustrat sau doar aprins de o imaginaţie bolnavă, va putea găsi pricină de judecată în privirea oricărei trecătoare. Amenzile usturătoare sau biciuirea femeilor în piaţa publică sunt la ordinea zilei.
Toate acestea amintesc de inchiziţia medievală şi zugrăvesc mai degrabă imaginea unor bărbaţi slabi care, în incapacitatea de a se confrunta cu propriile lor spaime şi slăbiciuni omeneşti, se preocupă în continuare de „eliminarea problemei“ prin corecţii aplicate sexului slab.
Citiţi şi
Părintele Ionuț Blidar și enoriașii srilankezi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
