Vine o vreme când labirintul iubirii tale imposibile te strânge și te-mpinge către ieșire. Simți că toate încercările te-au amețit, că nu mai există scăpare pentru dragostea asta care nu se termină-ntotdeauna ca-n povești. Cu capul plecat ai vrea să recunoști totul ca pe-o greșeală, de parcă, recunoscută, ar fi de iertat măcar pe jumătate. Și strângi din dinți până la sânge și strângi perna-n brațe și plângi de se cutremură pereții și-ți trec prin minte-o sumedenie de gânduri, dar simți că niciunul nu salvează ceea ce va urma.
Ca-n toate iubirile, au existat jurăminte, însă în cele pe care le împarți în patru ele-s ferecate cu lacăte ruginite, murdare, care nu prezintă siguranță decât un timp… Și nici măcar timpul nu depinde de sufletele voastre îndrăgostite orbește, chiar și el vine cu doze pe care tot ceilalți vi le administrează.
Știi bine, cu oricâte dioptrii ai intrat în jocul ăla de noroc, ca nu poți ieși curată ca lacrima. Iubirile imposibile de-aia-s imposibile, fiindcă la ele începutul și finalul fuzionează. Există cealaltă Ea, există El-ul celălalt și asta vine cu limite, din ce în ce mai multe și-n timp din ce în ce mai greu de suportat. Căci sentimentele, așa condamnabile cum sunt, cresc și cresc și la un moment dat nu le mai poți stăpâni și-ncepi să fugi de ele, ca ultimă scăpare. Îți tragi de mână partenerul și cu figura răvășită, cu inima boțită de remușcări și cu ultimele speranțe înghesuite-n buzunar, strigi cât poți de tare: “Hai să mergem până la capătul pământului!Plătesc eu!”
Uiți c-ai promis să ții capul sus până la ultima răsuflare, să-ți asumi orice, că ești la fel de doamnă ca și cea din casa lui. Și-ajungi să vrei să fugiți de toți și de toate printr-un labirint care te încorsetează și mai tare.
Dar ce te faci când furia asta nu vă cuprinde pe-amândoi? Când celălalt nu vrea să fugă de responsabilități, când pur și simplu te privește senin în ochi și-ți arată că vrea să rămână cu tine, să împărțiți viitorul împreună, că doar el v-a mai rămas singurul labirint? Că iubirea voastră poate fi și neferecată de lacăte, că toți ceilalți n-au decât să se teamă de puterea ei?… Ce faci când iubirea aceea pe care-ai primit-o în porții mici, infime uneori, vrea să-ți potolească din plin setea resimțită de-o viață? Ce faci, căci dincolo de ușile casei sunt oamenii pe care i-ați protejat, care nu știu de jocul vostru bolnav și ale căror dureri vă vor scrijeli spatele cărându-le. Ce faci când ai de ales intre mai multe iubiri: de mamă, de soție, de iubită?
Cu cine pleci de mână până la capătul pământului? Spune!
Continuarea poveștii de aici, aici, aici și aici.
Guest post by Crys
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro. Îți mulțumim.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
