De dimineaţă, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costineşti, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieşind din valuri, pe nisipul cald. Abia depăşisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă ţărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru şi îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roşie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini şi jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeaşi, invadată de alte trupuri bronzate, dimineţile trebuie să fie şi acum, acolo, dimineţi fără cer, iar marea se clatină, cu siguranţă, la ţărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile. Şi, fireşte, vor rămâne tot aşa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata şi teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăţa niciodată, natura uită tot, chiar şi pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar, la mare nu există decât prezent. (Autoportret într-o oglindă spartă)
Marea lovește digul pe care în seara aceea n-am avut curajul sa mergem până la capăt. Piatra udă luneca și, la un pas de noi, era ruptă. Daca eram neatenți, ne puteam prăbuși în apa ce fierbea dedesubt. … Dar am fost atenți. Ca totdeauna. Atât de atenți, încât într-o zi vom renunța să mai pătrundem pe dig. Ne vom mulțumi să ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar și îl vom uita în cele din urmă, vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâți să mergem la capăt. Acum, chiar dacă aș merge pe dig, nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca sau pot înainta curajos. E totuna. Și-as vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an și unde, să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb cine sunt, ce vârsta am si ce caut aici. Și de ce m-am oprit în fața acestui dig, ca și cum l-aș cunoaște?
Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată. (Autoportret într-o oglindă spartă)
Adevărata “măsură” a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin “lipsa de măsură”, dorind “fără măsură”, îndrăznind “fără măsură”, iubind “fără măsură”. (Convorbiri cu Octavian Paler)
Vai de cel care după ce deschide uşa camerei seara nu are cui spune: “Bună seara”. (Scrisori imaginare)
Nu iubești o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubești tu.
Lângă o mare, în timp ce soarele domneşte singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorică pentru a da un înţeles vieţii. Trupul singur umple lacunele filosofiei. El găseşte o mângâiere într-un adevăr care pe filosofi nu-i satisface: ca există. (Caminante)
Și în încheiere, favoritul Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi în stânga, să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta, murim. (Scrisori imaginare) Am învățat Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facăci cu ceea ce poţi tu să faci.
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia
orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecințe.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
