Când am pornit în noua căsnicie, am fost convinsă că e cea mai bună alegere. Un soț cu o minte deschisă, un perfecționist, un om de succes, dar, cel mai important, un om care mă satisfăcea fizic și care nu se sătura de s*x. Nu s-au schimbat multe în ultimii 10 ani. S-a dus succesul, a crescut burta, s-a dus și s*xul. Partidele din primii ani în care ne îndeplineam niște fantezii s-au trasformat în reprize scurte de 3 minute în care doar câte unul mai ajunge la orga_sm. E important însă că discutăm aspectul. Sunt benefice discuțiile, pentru că realizezi că scânteia există, că dorința n-a murit, că ne iubim poate mai mult decât la început. Dar am cam rămas la stadiul de discuții. Am trecut de mult de faza în care orice telefon sau mesaj producea suspiciuni. Nu avem în caracter căutari febrile în mailuri sau în telefoane. Suntem un cuplu în care respectul există și e greu de zdruncinat. Greutățile ne-au unit și mai mult. De ce nu ar fi așa? Căsnicia e și la bine și la greu!
Dar mie îmi place s*xul. Nu sunt vreo pudică și n-am refuzat vreodată o discuție despre poziții, s*x or_al, s*x în trei etc. Nu sunt vreo frumoasă și, cu siguranță, nu sunt vreo dichisită. Unele lucruri, cum ar fi machiatul, mersul la cosmetică sau coafor îmi sunt străine. Nu sunt vreo neglijentă, să nu mă înțelegeți greșit, doar că am fost mai comodă și nici nu am avut vreodată în minte să ies în evidență. Sunt la un pas de 40, nu mă mai schimbă nimeni acum.
Un joc pornit aiurea la o câmpenească mi-a stârnit interesul pentru un alt bărbat. Însurat, cu copil, genul de bărbat care are aventuri cel puțin lunar. Genul de bărbat cu care nu poți să riști ca aventura să devină publică din orgoliu. Prea multe de pierdut din partea amândurora. De la jocul cu picioarele pe sub masă, atingeri nevinovate la înmânarea unui pahar, chestii subtile, ce mai! Dorința a crescut treptat, iar starea mea de excitare a ajuns în pod. Nu aveam cum să ratez o aventură care părea promițătoare. Și n-am ratat-o! Cu prima ocazie în care am rămas singuri. A meritat orice lună de așteptare și de scenarii mintale. Ne-am simțit ca la 16 ani. Știam că e o atracție fizică, fără așteptari în plan personal. Pură dorință. Un s*x în mașină înspre dimineață m-a făcut să îmi doresc un s*x complet, cu tot tacâmul, pat, poziții, un preludiu prelungit. Nu l-am ratat nici pe ăla. Memorabil! Mi-a prins bine a doua experiență. Mi-au trecut stările de excitare continuă și s-au eliberat tensiunile.
Mult timp m-am gândit că am greșit. Prietenii sunt greu de găsit, iar bărbatul din poveste s-a dovedit a fi în multe ocazii un prieten, atât pentru mine, dar mai ales pentru soțul meu. Poveste lungă…
După frumoasa aventură am devenit confident pentru un bărbat care e într-o continuă fugă de acasă. Căsnicia mea e însă mai traincă decât înainte și mai solidă. Și de ce să nu recunosc, m-am simțit dorită … Oare e greșit să ne simțim astfel?
Guest post by Anonim
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
