Nu am putut înțelege niciodată această pasiune nebună pentru pietre prețioase, mai ales pentru diamante. Să fie poate produsul a zeci de ani de popular culture și show-uri de Broadway ori producții hollywoodiene? În fond, ”Diamonds are a girl’s best friend”, cântă cu nonșalanță și senzualitate Marilyn Monroe în Gentlemen prefer blondes, înnebunind bărbații și făcând femeile să suspine cu jind la vederea pietrelor strălucitoare.
Iar mitul pietrei cu n carate crește tot mai tare, în special cu sprijinul media și al industriei de modă/nunți. Cu toate acestea trebuie să admit că am rezonat mai puternic cu o frază citită de curând pe site-ul New York Times: „You can all supply your own favorite, most nauseating examples of the commodification of love. Mine include the wedding industry, TV ads that feature cute young children or the giving of automobiles as Christmas presents, and the particularly grotesque equation of diamond jewelry with everlasting devotion. The message, in each case, is that if you love somebody you should buy stuff.” (Jonathan Franzen)
Însă, indiferent de comercializarea dragostei ori de imaginea stereotipă a domnișoarelor ce visează la inelul perfect de logodnă, aflându-mă în Amsterdam nu puteam să nu mă opresc și la Diamant Museum. De altfel, istoria și industria diamantelor sunt aspecte fascinante ale moștenirii orașului, acesta fiind vreme de aproape 400 de ani cel mai mare centru de prelucrare a diamantelor din lume, iar în prezent orașul unde se fac cele mai multe vânzări directe de bijuterii cu diamante, tot din lume.
Toate aceste detalii și multe altele ce țin de extragerea, prelucrarea și comercializarea pietrelor în cauză pot fi văzute în acest mic muzeu aflat în apropierea vestitei Museumplein. Mai mult, pentru a menține sporit interesul vizitatorilor, chiar și a celor mai puțin entuziaști ca mine, muzeul a conceput tot felul de colțuri interactive: de la un exercițiu ce te lăsa să ghicești care este diamantul autentic montat pe un inel și până la o camera plină de oglinzi (montate în formă de diamant), intitulată sugestiv Glamour room în care se află un craniu de gorilă încrustat cu zeci de diamante.
Și pentru că am fost norocoasă am prins chiar și o expoziție temporară de coroane, ce fac parte din colecția Famous Crowns, minunându-mă, amuzându-mă ori încercând să îmi închipui acele exponate pe capul unor domniţe de viță nobilă.
Deși pe tot parcursul vizitei nu îmi puteam scoate din minte tot felul de scene din filmul Blood Diamond, avându-l în rol principal pe talentatul Leo DiCaprio, trebuie să recunosc că vizita mi-a stârnit curiozitatea și că muzeul și-a atins scopul enunțat pe site: ”The Amsterdam Diamond Museum takes you on a journey that began 3 billion years ago, 200 kilometers under the surface of the earth, and which ends in the ring on your finger or in the pendant around your neck. A fascinating story that should not be missed.”
Este o călătorie fascinantă, mai ales din punct de vedere istoric – în fond, au fost doar câteva familii de șlefuitori care au dezvoltat industria diamantelor în Amsterdam. Această practică, aproape la fel de mistică precum secretele druizilor din antichitate, a fost transmisă din generație în generație până în prezent. Iar dacă partea vizibilă a diamantelor (bijuteriile) este cea care farmecă inimile doamnelor, adevărata valoare stă în utilizarea lor drept cel mai dur obiect cunoscut umanității.
Cu siguranță diamonds are forever când vine vorba de calitățile excepționale ale unei pietre atât de neatrăgătoare în formă brută, care stârnește, însă, atâtea controverse în rândul bijutierilor, caselor regale ori companiilor distribuitoare. De altfel, muzeul a luat chiar și asta în calcul, dedicând o cameră prezentării jafurilor spectaculoase care au vizat aceasta piatră magică de-a lungul timpului.
Totuși, eu mă întreb: dincolo de vitrinele strălucitoare, de brandurile de renume ori de prințesele și reginelor împodobite din cap până în picioare, câtă lume se gândește la reversul medaliei – minele, muncitorii, munca grea și concurența acerbă? La cealalată ”febră” a diamantelor. Chiar dacă printre rânduri, muzeul pare să dea câteva indicii în această direcție. Rămâne așadar de vizitat și meditat.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
