A trecut, iată, prima lună de la acea duminică albă a votului împotriva faraonicului nostru premier și realitatea e că n-a mai ieșit soarele de atunci. Deși a fost îngropat de valul de furie pe care l-a dezlănțuit cu aroganța, cu autosuficiența, cu gestionarea investigabilă penal a votului din diaspora, cu ridicolele limite în înțelegerea societății românești, domnul V. Ponta conduce încă Guvernul României. Joacă, în prezent, dramoleta smeritului, actul pocăitului, își pune cenușa unor vorbe goale în cap. Consecințe? Nu există. În România, a-ți asuma politic, a plăti prețul politic constă într-o simplă declarație că îți asumi și plătești prețul politic.
Domnul V. Ponta n-a apucat-o pe drumul Damascului, nu i s-a arătat o altă cale, nu, domnia sa s-a recules în Dubai, în noua Mecca a cocalarilor de pretutindeni. A scos din jobenul de partid excluderi, într-un prizat număr de prestidigitator, și-a făcut o oarecare autocritică, de n-ar fi fost bună la nicio comisie de cadre din obsedantul deceniu, a făcut pași în lateral și înapoi, într-un tango cu sine care n-a dus nicăieri.
Există voci care susțin că domnul V. Ponta trebuie lăsat să guverneze în continuare, pentru a-și arăta cu desăvârșire marginile competenței. Nu cer o revizuire în pripă, pe bază de traseism, a majorității parlamentare. Dar persoana fizică V. Ponta? Serios? Acesta?
Mă revoltă această îngăduință față de Marele Plagiator, căci Guvernul Ponta trăiește și din banii mei. Iar eu trăiesc din munca mea – n-am niciun contract cu statul. Sunt ziarist. Poate nu știți, dar în 2012, în presă, s-a pornit o restaurație, deloc de catifea, a unor elemente și practici (cum ar spune și Ion Iliescu) din cumplita epocă Năstase. Ca atare, m-am refugiat, într-o guerillă a supraviețuirii, din mainstream în nișe. Am adunat mai bine de zece job-uri noi, am muncit de mi-au sărit ochii din cap și am pretenții de la Ponta (și tot neamul lui, că tot neamului lui muncește la stat) să-mi cheltuie eficient banii, nu să-i jongleze ghițește înspre buzunarele prietenilor partidului și statului de uz personal.
Cetățenește, din minți mă scoate argumentul pontist suprem – tinerețea.
Domnule V. Ponta, sunt mai tânăr ca dumneata cu mai bine de un deceniu, ba chiar îndrăznesc afirmația că știu mai multă economie decât ministresa de resort din Guvernul pe care îl conduceți. Scutiți-ne, deci, de acest spectacol. E jenant, serios.
Înțeleg că guvernați în țara cu cei mai mulți analfabeți din partea asta de lume, o țară cu milioane de oameni care n-au ajuns la condiții elementare de igienă, o mulțime menținută de partidul dumneavostră, cumplit de nesocial-democrat, într-o subdezvoltare utilă politic.
Sunteți imatur, domnule V. Ponta, vă folosiți funcția ca să faceți poze cu Obama și soția, cu un entuziasm întâlnit doar la colegii dumneavoastră din Africa subsahariană.
Sunt un om de stânga, domnule V. Ponta, ba chiar sunt un om sărac de stânga, căci presa liberă se plătește mizerabil în țara pe care o guvernați. În studiourile unde v-ați petrecut ultimii ani, îmi pare rău că trebuie să v-o spun abrupt, n-ați întâlnit încă un jurnalist și habar n-aveți cam cu ce ar trebui să se ocupe presa. Pe cale de consecință, ați putea obține votul meu doar dacă v-ați naște din nou.
Dumneavoastră, domnule V. Ponta, nu vă aflați nici la stânga, nici la dreapta, pentru că, ideologic, nu existați încă. V-ați aliat, din disperare, cu Vadim Tudor, împotriva logicii și a bunului-simț. Și nu, nu spuneți că așa e în politică. Asta e gândire de creșa democrației. Pe termen lung, principiile câștigă întotdeauna. Așa cum ați aflat pe 16 noiembrie, când poporul a avut dreptate, uneori, principiile câștigă și în imediat.
Prețul politic, domnule V. Ponta, ar însemna să vă retrageți măcar șapte ani – îi puteți petrece chiar în Tibet. Singurul om care a avut decența unei asemenea fapte în România recentă rămâne Mona Muscă. Mergeți pe urmele doamnei Muscă, vă puteți întoarce – de ce nu? – limpezit, deslușit după șapte ani. Puteți folosi acest timp că să vă completați și educația – ce ziceți de un doctorat netrucat? Și în 2021 veți fi încă tânăr. Dacă nu cumva DNA…
Dar nu, mai bine să nu ne gândim la așa ceva.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
