La început, focurile de artificii. Este ăla pe care l-am așteptat o viață întreagă. Este ăla deștept, suficient de atrăgător, atent și sensibil. Ia uite ce frumoasă și interesantă mă face să mă simt. Mă apreciază, mă expune, mă crește, mă iubește. Mă înțelege. Uite ce cer albastru, uite ce flori parfumate, uite ce copil frumos, aș vrea și eu să îți fac unul…
Se iau două inele, se pun pe degete. Sau nu. Dar inevitabilul urmează, și unul din cei doi aterizează în casa, apartamentul, patul și dulapul celuilalt. În situațiile fericite, caută împreună un apartament ca să aterizeze amândoi acolo. Se creează coconul ăla care îi face pe toți prietenii să întrebe: băi, dar voi nu mai ieșiți? Ce vi s-a întâmplat? Ne-am întâmplat noi, nouă, răspund zâmbind cu înțeles amândoi, din spatele ultimei nopți în care au dormit trei ore și au făcut amor patru. Ce bine ne gătim unul altuia! Ce grozav e paharul de vin de seară și conversațiile interminabile despre orice!
După o vreme, se petrece o schimbare și parcă apartamentul, casa, patul s-au micșorat. Au nevoie de spațiu, din ce în ce mai mult, din ce în ce mai des. El își redescoperă amicii. Ei nu îi plac, că fac mișto de ea, beau prea mult, oricum, și fumează. Ea vrea la mare, dar ce plicticos e să stai la plajă. Pasiunile, prietenii și bucata proprie de viață ies la suprafață ca un înotător prea mult ținut sub apă, trăgând aer cu o poftă de nedescris, în timp ce jumătatea pufnește a frustrare, nu e ce îi place, de ce trebuie să facă asta. Celălalt nu îi înțelege dorințele și aspirațiile. Ea vrea să vină la București și să facă oarece carieră. El o vede crescând cei doi copii, că bani sunt destui. Se creează tot felul de colivii, unele mai de aur, altele mai de tăciune.
Și vine ziua aia, blestemata, când unul dintre ei îl minimizează pe celălalt, în public, prea preocupat de cursul propriei gândiri sau de importanța propriei idei. Ghilotina a căzut, grea, și a retezat ceva, de tot, fără nicio șansă de revenire. Incidentul, de prea multe ori trecut cu vederea sau cu tăcerea, se va repeta. Iar distanța dintre situațiile în care Iubirea se ciobește, progresiv, cu câte o bucățică de neiubire va scădea, până când devine mai normal să ”îți faci pantofii cu celălalt” decât să îi arăți afecțiune. Culorile din jurul tău scad, strălucirea s-a tocit, cât despre artificii… poate că doar ți-ai închipuit. De la a regăsi tot ce e frumos, atractiv, fascinant, admirabil în celălalt, meteahna a derapat în critică, etichetări de tot felul, gânduri nerostite.
Există perechi care au norocul să își dea seama că relația are nevoie de fitness dinainte de prima ghilotină… uneori, după aceasta, dar, în tot cazul, devreme, devreme. Înainte de a fi târziu, înainte ca energia grea, de rană, să o înlocuiască pe cea unduitoare și caldă, de bine, a iubirii. De multe ori, cuplul ratează momentul, pentru că unul dintre ei se ferește să spună ce tare a durut, iar celălalt nu stă să analizeze cât de mare este impactul. Și astfel, plutesc dulce, tot mai jos, dezdrăgostindu-se, până când, inevitabil, cineva își face bagajul și pleacă. În urmă rămâne o jumătate de dulap gol și încă o cusătură pe inimă: o altă bucată retezată. Și simțurile acelea amplificate revin la cenușiul normalului – e ca atunci când ai stat o vreme în culorile strălucitoare din Las Vegas și apoi revii în sepia – lumea reîncepe cu deșertul din Nevada. Vin zilele acelea în care trezești cu lacrima în gât și nu știi de ce, doar că e acolo o tristețe și o durere copleșitoare.
Iar când te-ai obișnuit deja și luneci, automat, prin viață, se întâmplă ceva: o aripă de fluture îți fulgeră, iar, sufletul, ca să o iei de la capăt, într-o nebunie asumată. Pentru că speranța moare ultima.
Citiți și Speranța moare ultima. După tine.
Pe Andreea o găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ieri gunoier, azi milionar și mâine falit
“Doamne, nu am înțeles niciodată de ce. Acum înțeleg”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
