Își drăcuise cu patos prietena, în față, în gând și vreo trei zile a bombănit-o pe unde-a apucat, pe la cunoștințele și amicele comune ce aflaseră că tâmpita se prinsese ultima că ăla cu care se măritase și-o lăsase gravidă în urmă cu 7 luni, trăgea la una singură al cărei bărbat era la pușcărie. Nu asta era problema și nici motivul drăcuielilor, ci faptul că tâmpita alesese să meargă acasă la amantă, cu burta la gură și dacă ar mai fi avut încă vreo doi-trei plozi, cu siguranță i-ar fi târât și p-ăia după ea ca să-și șteargă mucii de treningul chinezesc al amantei, identic cu ale ei, al tâmpitei ce constatase că are aceeași garderobă cu amanta, dat fiind faptul că nemernicul făcea bișniță prin China și le-aducea teniși și zdrențe la fel, fără discriminare.
S-a dus nefericita la amantă, s-o roage frumos (că doar nu s-o ia de cap la ea acasă) și deși mințise neconvingător și se lăudase cât de drastică și amenințătoare fusese, ce se mai speriase aia, era clar că a plâns cu muci și lacrimi de crocodil să-i lase minunea de bărbat în pace, ca ulterior să poată deveni doar ea titulara și unica beneficiară a unor vânătăi de toată frumusețea sub ochi și cine știe pe mai unde.
Meritase să se facă de că*at în fața celei ce nu încasase pumni și picioare de la nenorocitul tâmpitei cu acte, ci doar cadouri și declarații înflăcărate, iar când tâmpita a înțeles că al ei trage mai mult pe la amantă decât acasă, l-a dat în sfârșit afară din domiciliul conjugal. Bine, ca să fim cinstiți până la capăt, ea nu l-ar fi dat afară dacă mă-sa n-ar fi pus piciorul în prag pe bază de ”ne face de râs în cartier și te ia dracu cu el cu tot”. Ăla s-a dus ață la amantă. Aia l-a tinut o zi, apoi a adus-o pe mă-sa ce subit se îmbolnăvise grav. Nenorocitul nu mai avea loc, așadar. S-a dus la hotel câteva zile, apoi s-a întors spășit, cu coada-ntre picioare, flămând, stătut și nevorbit, acasă la nevastă. De bucurie, doi ani mai târziu, între sesiuni de pumni și picioare-n burtă, au mai făcut un copil, ca să-și cimenteze mormântul.
Și l-au cimentat de nu-l mai spargi nici cu picamerul. Ea e aproape cheală și-și poartă vânătăile sub ramele ochelarilor de soare prin magazinele alimentare la care s-a redus lumea și viața ei socială. Și la biserică unde minte că a căzut. În pumni n-a zis niciodată, n-a recunoscut c-ar fi căzut, deși știe că n-o crede nimeni, dar ține la aparențe. Și se laudă că o duce bine, totul e roz bombon, deși laba gâștii de la ochi și zâmbetul mieros și forțat arată cât se poate de bine drama vieții ei de că*at, de sclavă.
A drăcuit-o pe unde a apucat, cum ziceam mai sus… A zis chiar că tâmpita și-a bătut joc de mișcarea de emancipare a femeilor și s-a crezut și mai deșteaptă, și mai trează, și mai puternică, asta până când și-a dat seama că și colivia ei e la fel de bine-nchisă ca cea a tâmpitei. Atâta că nu încasase nici pumni, nici picioare, doar accidental câte-un ghiont sau o palmă ”din greșeală”. Parcă nu-i mai venea să drăcuie pe nimeni, nici măcar pe ea însăși. I se făcuse o milă de nedescris, nu de tâmpită, ci tot de ea, deșteapta pământului…
Pe Angela o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
