Deși o știu pe Andreea Marin de (aproape prea) mulți ani, n-am schimbat vreodată mai mult de câteva vorbe și acelea în contexte glamour, lejere. Dar viața ne-a întâlnit din nou și altfel, oferindu-ne și subiectul, și răgazul pentru mai multe vorbe.
Pe scurt, la Clinica Zetta – Centru de Excelență în Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă – un colectiv mic de specialiști făceau pro bono operații dintre cele mai dificile, unele chiar premiere medicale, ajutând pacienți fără altă posibilitate de a redeveni integri, funcționali și încrezători din nou în viață. Cu timpul propriu se mai descurcau medicii, îl donau bucuroși, costul consumabilelor pentru aceste intervenții complicate era însă o problemă. O mie de euro/de pacient. O vreme, le-au susținut și pe acestea, dar nu asta era soluția. Nu mai comentăm cauzele, cert e că a apărut o asociație pe lângă clinică, o gală de caritate și o campanie de strângere de fonduri – “Zetta – Ajută-ne să ajutăm!“.
Obiectivul a fost ca într-un an (septembrie 2018-septembrie 2019) să se strângă 50.000 de euro pentru ca să poată fi operați pro bono la Clinica Zetta un număr de 50 de pacienți. Răspunsul public a fost peste așteptările acestor chirurgi care nu știu decât să-și facă meseria și peste orele de program cu aceeași dedicație și pricepere: după primele cinci luni fondurile erau asigurate! Dar Andreea va continuă până la următoarea gală să atragă cum știe ea mai bine atenția românilor asupra cazurilor de la Clinica Zetta. Va continua, pe toate canalele, să îndemne lumea să doneze.
M-am întâlnit cu Andreea pentru că multe sunt de vorbit despre situația în care ne aflăm – mai des cu mâna întinsă spre “mila” publică pentru a salva o viață. Și, când ești la ananghie, nu mai alegi. Ceri de la toată lumea, oricât de puțin, invocând multul făcut din bucățele, ca să nu sperii.
Cum ai aflat de chirurgul Dragoș Zamfirescu? În ce fel a ajuns până la tine reputația lui și cum ai aflat de operațiile pro bono?
Aveam o problemă de sănătate, i-am povestit cuiva despre asta, doamna respectivă fusese operată de doctorul Zamfirescu și mi-a vorbit cu însufleţirea izvorâtă din faptul că îi fusese salvată viaţa. Am mers cu încredere și mi s-a confirmat ceea ce mi-a spus prietena mea. Am găsit atâta căldură, exact ce lipseşte când vizitezi un medic. Și, pentru că sunt curioasă, din vorbă în vorbă, am aflat despre cazurile pe care le operează gratuit, că şi-ar dori mai mult de atât, dar că nu e uşor din cauza consumabilelor necesare pentru orice operaţie, pe care le plătea din propriul buzunar. A fost de ajuns pentru ca să începem această campanie care şi-a propus să asigure realizarea a 50 de operaţii gratuite, dar după numai cinci luni au fost gata şi continuăm.
- reconstrucție de plex brahial la un tânăr de 23 de ani care a avut cel mai dificil caz din punct de vedere al complexitatii leziunilor, radacinile nervoase fiind smulse complet din coloana vertebrală;
- excizia unui tumori gigant – intervenție pentru care au fost necesare peste 12 ore petrecute în sala de intervenție de către medicii Zetta;
- maraton de reconstrucții mamare de Ziua Internațională a Reconstrucției Mamare – medicii au redat zâmbetul unui număr de cinci femei care aveau nevoie de reconstrucție mamară în urma unei mastectomii;
- transplantul de ganglioni limfatici – premieră în Romania – interventie cu un grad de complexitate foarte ridicat, cu o durata de aproximativ 8 ore;
- reconstrucția urechii unei fetițe de 5 ani;
- paralizii de plex brahial la copii care, din cauza manevrelor efectuate la naștere, au avut nervii membrului superior smulși din coloana vertebrală, de la nivelul gâtului, rămânând astfel cu mânuțele paralizate;
- interventii de reconstrucție în urma incendiilor, a accidentelor rutiere, montane, de muncă.
Ce strategie ai recomanda pentru alte spitale de genul Clinicii Zeta?
Eu nu pot să fac strategii, eu trebuie să le simt. Dacă nu m-aş fi operat, nu l-aş fi întâlnit pe acest om, nu aş fi făcut acest proiect. Deci lucrurile astea ţin de experienţă, informaţie bine documentată, pregătire serioasă, ascultarea pacientului cu atenţie, analiză atentă. Mă bucur că şi în România facem paşi înainte, chiar dacă în mediul privat. Probabil că şi în cele de stat există gospodari la vârf care fac lucrurile bine. Liderul contează de cele mai multe ori, el poate coordona inteligent o echipă întreagă.
Gala a fost o mișcare bună de imagine și conștientizare. Nu este o gală dedicată doar pacienţilor. Sunt recompensați onorific specialiști și sunt premiați rezidenţi care pleacă la burse în străinătate datorită Asociaţiei Zetta. Doctorul Zamfirescu nu doar face zilnic dovada competențelor sale, ci îi ajută și pe alții să se formeze, fără vreo obligație de a lucra în Romănia sau la clinica Zetta. Este o investiţie în medicina românească, pur şi simplu. Cu cât mai mulţi oameni ca doctorul Zamfirescu Dragoș, cu atât mai bine ne va fi.
De ce promovarea excelenței (cum este cazul acestor chirurgi ZETTA) trebuie să treacă prin tabloide?
Eu nu sunt de părere că trebuie să treacă prin tabloide şi am demonstrat, nici nu mai ştiu în câte rânduri, că o cauză serioasă în care se pune suflet, în care îţi doreşti solidaritate, are nevoie doar de oameni buni, care să îşi dea mâna, pur şi simplu. Acum, trebuie să fiu sinceră, există şi la tabloide oameni buni. Un concurs de împrejurări i-a adus să lucreze într-un loc sau altul. Însă, ţinta mea, când fac o campanie, nu este bârfa. Ţinta mea este demersul luat în serios şi dorinţa de a ajunge la un rezultat concret.
Pot persoanele ca tine suplini ceea ce sistemul nu poate face sau nu vrea să facă pentru români în protecția socială, responsabilizarea socială, informare de masă în sănătate? E firească lupta asta a ta?
Este un lucru dovedit deja că mediul ONG a depăşit ca rezultate statul. Dar mai cred că este şi păcat să se întâmple aşa ceva, cred că statul ar trebui să sprijine ONG-urile, care sunt un ajutor real pentru ca paşii să fie făcuţi înainte. Şi cred că nu este normal să dăm mai mult decât dă statul în sine. Dar nu doar sistemul de sănătate este de vină pentru ceea ce se întâmplă, cât sistemul legislativ, hăţişul legislativ şi această complicitate care nu lasă oamenii buni să respire, îi sufocă şi nu îi lasă să îşi pună în practică ideile benefice. Eu am cunoscut şi la Stat oameni buni, chiar la Ministerul Sănătăţii, dar aceştia au puteri limitate şi depind de alţii sau de cei care sunt deasupra lor şi care nu mişcă lucrurile aşa cum ei şi-ar dori sau care le pun piedici.
Această luptă a voastră contribuie în vreun fel la repararea sistemului?
Sistemul se repară pentru că oamenii care împing lucrurile înainte sunt cei care nu au interese acolo, în organigrama x sau y, ci oameni care sunt motivaţi de neîmplinirile lor, de dramele lor personale. Eu, ca mulţi alţii dintre cei care au fondat un ONG, am o poveste dureroasă în spate, iar asta ne-a făcut să naștem o mişcare. Când ai o astfel de motivaţie, poţi schimba un sistem, poţi împinge lucrurile înainte.
Cu alte cuvinte, sistemul nu se repară, ci se bizuie pe voi…
Eu cred că se repară, că pas cu pas lucrurile merg înainte. Până la urmă, statul înseamnă pentru noi demisii pe bandă rulantă. Nimeni nu își poate duce mandatul până la capăt, când ar trebui să fie împins de la spate, pentru că nu poţi schimba repede un sistem viciat. La noi, se schimbă trei miniştri într-un an, iar cel care vine în loc nu ia treaba de unde a lăsat-o celălalt, ci porneşte de la zero, pentru că există şi un anume egoism. Există, însă, şi oameni care sunt sufocaţi şi mor cu competenţa în braţe. Deşi mi s-au oferit astfel de posturi, nu ştiu dacă eu aş face performanţă într-o astfel de organigramă. M-ar sufoca atâtea oprelişti şi, până la urmă, aş pleca. Prefer să menţin această linie privată şi să îmi pun ideile în practică, poate mai greu fără finanţele dintr-un sistem de stat, dar pe calea mea.
Care-i definiția ta pentru influencer?
În niciun caz cea pe care o tot auzim în ziua de astăzi, când oricine are un cont de Instagram crede că se poate numi influencer. Pentru mine, influenţa adevărată are două valenţe: poţi influenţa pozitiv sau poţi influenţa negativ, cu consecinţe regretabile. Dar să nu vorbim despre această a doua parte, care nu este de interes pentru mine. Să vorbim despre influenceri în accepţiunea mea. Cum ar trebui să fie? În primul rând, trebuie să-i facă pe alţii să se schimbe în bine şi să dea binele mai departe. Cred că influencer nu este doar cel care pune poze cu aspectele acestea superficiale ale vieţii, în care prezintă ce fuste sau cercei poartă. Desigur, ne bucurăm și de modă, dar nu poate fi doar haina pe care o purtăm «influența» pe care o aducem ca aport în această lume, desigur dacă nu cumva suntem designeri de renume și aceasta este misiunea noastră. Altfel, a posta doar poze cu lucruri care îți iau ochii pentru mine înseamnă superficialitate, trebuie să existe și substanță, și fapte concrete de greutate care marchează trecerea noastră prin viață și care înseamnă că suntem influencer-i cu adevărat. Un principiu al meu este: orice îți face bine, împărtăşește! Dar ai și o mare responsabilitate: în momentul în care conştientizezi că poţi atinge vieţile oamenilor şi că unii pot crede în tine poate mai mult decât este cazul, trebuie să fii atent la ce împărtăşeşti. (n.red. Andreea este “urmărită” pe contul de Instagram de 299.000 de fani)
Avem influenceri? Buni?
Cred că avem. Spre exemplu, Andreea Esca este unul dintre ei şi m-am bucurat foarte tare să văd într-un sondaj recent că eu şi ea suntem pe aceeaşi treaptă, pe locul I, în lumea aceasta a noastră, a comunicării prin audio-vizual. Am fost onorată, pentru că o admir foarte mult pe Andreea.
Dar este totuşi o diferenţă între voi, ea încă apare zilnic la TV, prezintă știri, nu opinii…
Da, este un compliment pentru mine! Nu am apariţii regulate la TV, dar apar cam tot timpul, pentru că am foarte multe idei frumoase, campanii pe care le facem şi care sunt mereu în atenţia publicului.
Ce influenceri străini urmăreşti?
Îmi place, de exemplu, Prince Ea. Vă invit să-l urmăriţi pe Instagram sau pe YouTube. Acesta este un om simplu care a devenit foarte, foarte influent. Acum sunt 13 milioane de oameni care îl urmăresc doar pe Instagram, iar pe YouTube sunt mult mai mulţi. Îl mai urmăresc pe James Silva, care este un film maker şi care se recomandă ca… futurist. Omul acesta este genial, a făcut împreună cu National Geographic nişte filme inspiraţionale care te duc, pur şi simplu, în viitor.
Spui într-un interviu recent că nu te-ai mai întoarce azi în nicio televiziune, dar televiziunea e încă vizibil utilă pentru cariera ta…
Nu aş mai reveni ca angajat în nicio televiziune, în condiţiile de acum 20 de ani, pentru că, din păcate, nu mai există nici seriozitatea de atunci. Dar pentru un proiect bun, oricând. Și da, este un vehicul pentru mine, acela care duce mai departe mesaje pozitive.
Preferi internetul, social media.
Internetul în ziua de astăzi este foarte direct şi îţi permite să îţi faci propriile reguli. Îmi ţin singură conturile sociale, nu scrie nimeni pentru mine. Am un mod foarte personal de a scrie şi, chiar dacă aş fi avut nevoie de cineva care să facă asta în locul meu, cred că e foarte important, pentru autenticitate, ca omul să te simtă în spatele cuvintelor.
A făcut modelul tău de viață și/sau carieră adepți activi, a fost validat?
Oricând sunt pe o copertă, vând, oricând sunt pe ecran, fac audienţă. Lucrul acesta înseamnă ceva. Cred că asta m-a ajutat să merg înainte, colaborând, fără pauză practic, cu mari companii, nu numai din ţară, ci la nivel mondial, la cererea lor. Și asta numai pentru că acele companii au un cod de integritate ce seamănă cu al meu. Pur şi simplu! Te respecți, ții linia dreaptă, nu accepți compromisuri – câștigi respectul celorlalți, merită, chiar dacă știi că nu ai ales calea ușoară.
Poți să numești o companie mare din străinătate?
Sunt companii multe cu care am lucrat. De exemplu, sunt imagine de brand pentru BMW în România, prin Automobile Bavaria, pentru Avon, am reprezentat Garnier L’Oréal ani la rând, o reţea de spitale la nivel internațional şi aşa mai departe. Aceşti oameni nu te cunosc, nu sunt de aici, când vorbim, de exemplu, despre companiile multinaţionale. Deci nu judecă subiectiv, analiza lor înainte de a alege să lucreze cu mine a fost foarte bine documentată. Timpul mi-a validat că valorile mele sunt importante, chiar dacă uneori au părut demodate într-o lume cu atâtea tentaţii şi atâta superficialitate. Nu am renunțat și am ales bine.
Ce proiecte ai la 44 de ani?
De pildă, un hub creativ, un loc aproape de casa mea, în oglindă cu ea, care va avea grădină proprie şi o clădire cu un design care să te inspire de la primul pas. Se va numi Voice &Visibility şi va ajuta oameni cu idei strălucite sau companii cu concepte frumoase. Vom găsi finanţare pentru cei care o merită. Acum suntem în faza de construcții și amenajare, în care mă implic direct și cu suflet, ca o fată de inginer constructor ce sunt, pasionată de design. Fac asta cu gândul la tata, înger păzitor pentru mine.
Te-am văzut făcând reclamă câtorva produse de-a lungul timpului. Care sunt standardele după care îți selectezi brandurile cărora le “vinzi” imaginea ta?
Standardul numărul 1 după care selectez companiile este cel după care am ales o multinaţională cu care am lucrat în ultimii ani. Propunerea era să promovez nişte produse pentru femei și am cerut trei luni în care să probez acele produse, ca să văd dacă apare vreo schimbare. În bine sau… în rău. Mi s-a întâmplat să spun şi “nu”, să îmi dau seama că nu mi se potriveşte un produs. Nu promovez produse în care nu cred sau pe care nu le consum eu însămi.
Ce ai mai vrea să înveţi?
Mi-aş dori să învăţ design interior, să urmez nişte cursuri.
Eşti pentru proprietate, adică îţi place să posezi lucruri?
Ah, nu! Îmi place mult să călătoresc. Pierzi banii, dar câştigi amintiri şi cunoştinţe, pentru că văzând alte lumi revii acasă şi încerci să îmbini aici ce ai acumulat în călătorii. Cea mai bună investiţie este în mintea noastră şi în sănătate, desigur.
Violeta?
În momentul acesta, Violeta este bună în toate direcţiile la şcoală. Are o minte bine structurată, ca şi mine, e foarte bună şi pe matematică, dar în egală măsură este foarte bună la limbi străine. O văd moştenind latura artistică de la tatăl ei, deci mi-e foarte greu să spun astăzi ce va face. Eu o voi sprijini oricum. E sufletul meu!
Spre ce ne îndreptăm ca societate?
Spre o lume nouă, cu multe lucruri care ne-ar putea speria pentru că nu ne sunt familiare. Dar, îmi este clar că tânăra generaţie, mă refer aici la cei care au mintea mobilată şi care vor putea să facă o schimbare, nu la cei superficiali, este una cu o strălucire aparte, cu o sclipire. Cred că vor schimba lumea în care trăim, foarte multe coordonate vor arăta altfel peste nu mai mult de 10 ani.
Un pericol pentru tine, din ce direcţie ar veni?
Mi-e teamă de două lucruri: de imprevizibilul pe care le pot aduce boala sau războiul. Acestea sunt lucrurile care mă înfioară. În rest, nu mi-e teamă de nimic. Dacă ai o minte lucidă, totul stă în mâinile tale.
O lume nouă în care n-ar mai fi nevoie de campanii umanitare pentru a salva vieți și în care doctorii de talia lui Dragoș Zamfirescu n-ar mai fi stresați de lipsa resurselor ți se pare o utopie?
Din păcate, da. Sau din fericire. Dumnezeu e cu mâna pe umărul nostru, dar ne și lasă să dovedim, să ne descurcăm, ne fortează să fim creativi în momente de cumpănă. Să arătăm că “nu există nu se poate”. Exista doar lipsa voinței, a determinării de a duce la capăt o idee, o misiune, un impuls. Campaniile umanitare înseamnă, de fapt, un exercițiu util: cel al solidarității și al omeniei dovedite prin fapte. Căci de vorbe suntem sătui. Să prețuim viața concret, nu metaforic, acestea este îndemnul meu. Vă doresc sănătate, că-i mai bună decât toate!
Citiţi şi
Lauren Hutton, 81, femeia care încă nu doarme singură
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
