Simpaticul conte Alexander von Schönburg-Glauchau comite o gravă eroare când decretează că “snobismul a murit” odată cu aristocrația. Că, în lipsa acesteia, “rămâne o formă fără fond”. Dar snobismul a fost întotdeauna o formă fără fond! O butaforie, o maimuțăreală. E înscris în AND-ul etimologic al cuvântului, născocit, pe la început de secol XIX, în cele mai prestigioase colegii britanice. În argoul studenților de la Oxford și Cambridge “snob” era prescurtarea de la “sine nobilitate”. Adică “lipsit de noblețe”. Ea îi desemna ironic pe burghezii bogați care încercau cu disperare să-și ascundă originile plebee, copiind (și adesea exagerând) manierele aristocrației.
Snobismul este, de fapt, afișarea unui complex de superioritate, care ascunde un profund complex de inferioritate. E reflexul tuturor ariviștilor care vor să (se) uite de unde au plecat. E meteahna aspiranților la un statut (social, intelectual) pe care nu-l merită. E efortul mimetic și ostentativ al celor care se străduiesc să pătrundă în “high life”.
Sigur, “high life” a devenit un concept foarte volatil. “Elitele” de azi nu mai au aproape nimic în comun cu cele de acum un secol. Potențată de media, tentația imitației este, însă, mai mare ca oricând. Trăim într-o lume obsedată de imagine, de aparențe. Modelele și criteriile s-au schimbat, desigur, însă mecanismele psihologice au rămas aceleași. Snobul contemporan nu-i mai copiază pe prinții de sânge, ci pe “vedete” (fotbaliști, actori, maneliști…). Nu mai visează la caii trăpași ai conților Orlov, ci la caii-putere din garajul lui Mutu sau Adi Minune.
Cu cât modelul copiat e mai îndoielnic, cu atât snobismul se apropie mai mult de sensul lui originar. Cel al lipsei de noblețe. Fiindcă snobismul nu a fost niciodată un apanaj al aristocrației, ci mai degrabă un simptom de inadecvare la aceasta. O sechelă de neam prost.
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
