Contele german Alexander von Schönburg-Glauchau nu este doar conducătorul casei de Schönburg, una dintre familiile aristocratice cu vechime ale Europei. Este şi jurnalist, iar cartea “Înalta societate” este o colecţie de articole scrise cu un condei și umor admirabile pentru reviste şi cotidiane, de la Vanity Fair la Frankfurt Allgemeine Zeitung. Radiografii ale prezentului, care suprapuse peste cele ale trecututlui, arată unde am ajuns, coborând pe când credeam că urcăm.
Aş fi vrut să cred că am început să citesc „Înalta societate” din snobism. Că sunt, la fel ca mulţi asemenea mie, un tânăr care trăieşte ancorat sau mai degrabă abandonat la întrepătrunderea filiformă dintre negura de mijloc şi norii albi de vârf ai piramidei. Abia la sfârşit am înţeles că mi-ar fi fost imposibil. Şi motivul e simplu. “Snobismul e mort”, scrie contele von Schönburg, născut cu „handicapul genetic al aristocraţiei”.
„Mediile de informare şi noi toţi la un loc abia dacă mai sesizăm „societatea”, aşa cum se chema altădată. Exponenţii ei au fost înlocuiţi de VIP-uri, care îndeplinesc importanta funcţie de a da credibilitate permeabilităţii barierelor sociale. Stratul superior nu mai este alcătuit din proprietari de pământ, ci din concerne, devenind astfel invizibil. Faţă de înalta societate a vremurilor apuse, care de altfel a renunţat de mult să mai ia vreo atitudine pentru a-şi conserva distincţia, lăsându-se asimilată – desigur, cu excepţia câtorva reprezentanţi exotici – elita de astăzi mai nutreşte doar o anume slăbiciune sentimentală, în special când urmaşii săi aristocraţi scriu cărţi de maniere elegante sau se fac utili ca arhitecţi de interioare, consultanţi în probleme de protocol sau organizatori de party-uri. Până în zilele de astăzi ne bizuim pe tradiţii şi pe valori de cultură create datorită mecenatului şi a strălucirii din epoca feudală. Oare ce patrimoniu cultural va lăsa în urmă elita zilelor noastre, ne putem întreba cu nelinişte?
Astăzi, cine are bani duce în general lipsă de stil, iar cine are stil duce în general lipsă de bani. Snobismul îndeplinea o anumită funcţie, câtă vreme exponenţii înaltei societăţi impuneau un stil care merita imitat. Dar în momentul în care membrii înaltei societăţi vizibile oferă exemple îndoielnice sau se declară deschis adepţi ai vulgarităţii, categoric snobismul îşi pierde rolul său de rafinare.
Chiar dacă lumea ar ieşi din nou să mănânce la Adlon, domnii ar redescoperi sărutatul mâinii, iar doamnele ar reda locul de onoare „eternului şirag de perle, obligatoriu”, totul ar rămâne un simplu exerciţiu de stil. Ca şi eleganţa, astăzi redusă strict la o formă exterioară, în timp ce altădată era un simbol al atitudinii spirituale.
Imitarea stilului de viaţă al aristocraţilor sau al marii burghezii rămâne o formă fără fond, nu în ultimul rând pentru că laitmotivul acestora, conservatorismul, este passé. Redistribuirea averilor s-a încheiat, între timp, realitate ce poate fi verificată foarte simplu dacă te plimbi puţin prin vagoanele unui Intercity Express. Doamnele şi domnii corect îmbrăcaţi, care au călătorit de generaţii la clasa I, acum s-au orientat spre clasa a II-a, lăsând locul unei populaţii neglijente, formate din tineri funcţionari şi supravieţuitori ai new economy boom-ului. Lucrurile stau aproape la fel şi în avion. Dinspre coadă spre carlingă, atmosfera devine tot mai vulgară (…) Snobismul nu poate funcţiona fără modele, dar cum în ceea ce priveşte bunul-gust şi bunele maniere modelele au dispărut de mult, şi snobismul şi-a cunoscut agonia.”
Vi se pare că e exagerat ori partizan? Că, subversiv, nici vorbă! Pe de o parte, fiindcă nu așa a gândit contele, să strecoare mesaje destabilizatoare, și pe de alta, că, nu știu de ce, nici nu cred c-ar prinde. Vorba ceea: la ce ne mai trebuie maniere, dacă avem apucături?
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
