Cineva a făcut zilele trecute o remarcă: Între cuvintele-cheie de pe site, “s*x” e mic şi pricăjit. Femeile catchy nu vorbesc despre?! Am zâmbit şi i-am răspuns: Ba da, dar acolo unde, când, ce şi cu cine trebuie. Şi îmi place să cred că aşa se şi întâmplă.
S*xul (se) vinde bine. Un titlu în care apare o referire directă face trafic. Este ştiut şi speculat din greu. Şi totuşi, nici inflaţia, nici saturaţia nu ameninţă această piaţă. Un site tematic, o revistă pentru adulţi, un ziar cu ştiri ori poze cu tentă sexuală, vor avea mereu un anume public. Utilizator, privitor, cititor. Numeros, nu neapărat de proastă calitate, mai degrabă debusolat, nu neapărat şi în căutarea unor răspunsuri. Pentru asta ar trebui să existe şi întrebările.
Femeile, din fericire (sau nu?), sunt consumatoare moderate spre deloc de astfel de produse. Industria ar da faliment dacă s-ar baza pe interesul lor, măcar vizual. Revistele cu bărbaţi, echivalentul Playboy, n-au avut succes. Spectacolele cu striperi au mai degrabă un aer trist, manifestările privitoarelor suferind de falsitate, exagerare ori mimetism. Filme cu actori pentru adulte heterosexuale nu se fac. În s*x shop-uri, femeile nu prea intră. Şi nici nu cred că dau nesfârşite târcoale, tremurând de dorinţa de a experimenta ori de a face surprize partenerului. Pudoare sau dezinteres, nu mai contează. Sigur e că femeile preferă, în general, să facă dragoste, nu sex, iar magazinaşele acelea nu se numesc love shops. Pentru că dragostea nu se cumpără. Sexul, da.
Cumpărat ori legal, consimţit de plăcere sau din interes, simplu ori complex, pe fugă sau pe îndelete, s*xul are meteahna de a fi potenţial problematic. Ce a fost odată simplu şi clar, a devenit complicat şi echivoc. Evoluţie? Rădăcinile tuturor problemelor adulţilor au ajuns în seama istoricului sexual. Adevăr şi baliverne, că aşa îi stă bine unui sofism, nu?
Cert este că, recunoscută sau ascunsă sub preşul pudibonderiei, s*xul rămâne una dintre problemele majore de cuplu. Vechiul eufemism “nepotrivire de caracter”, care reformula acceptabil incompatibilitatea la pat, are astăzi o explicaţie perfect plauzibilă: există cinci tipuri de personalităţi sexuale, dar fireşte şi mixuri. Uniformitatea, dar şi categoriile ne provoacă de obicei angoase. Deja suntem împărţiţi în genuri. Femei şi bărbaţi, cu atâtea deosebiri, date şi dobândite, încât viaţa fiecăruia poate deveni foarte complicată. Dar iată, oarecum liniştitor, există şi tipuri de comportamente de alcov, şi într-unul tot ne regăsim, măcar parţial. Există şi explicaţii, există şi o ofertă de sfaturi pertinente, decojite de ridicolul diletantismului.
Iată de ce m-am gândit că poate nu e de prisos să descoperi ce personalitate sexuală ai. Aşa cum îţi ştii zodia şi uneori, îţi faci hatârul să consulţi un horoscop ori un astrolog, adaugă acum cunoaşterii de sine şi tipul în care te regăseşti: insaţiabilă, generoasă, romantică, conservatoare sau anxioasă. Este dintre cheile care deschid uşa cu trei broaşte spre o relaţie de calitate, de lungă durată, cu acelaşi bărbat. EXACT CEEA CE AM AJUNS SĂ NU MAI CREDEM CĂ ESTE POSIBIL.
Iată acum şi tipurile.
Insaţiabila
Seducătoare, fascinantă, flămândă de s*x, ai zice că nu poate trăi fără. Îi place să conducă jocul, să impresioneze, să forţeze limitele partenerului, dar fără să se cruţe. Dă şi cere tot. Experimentează, explorează, e creativă, are iniţiative surprinzătoare, dar şi aşteptări pe măsură. Şi când îi e chiar de ajuns, tot îi place să înţepe, să dea cumva de înţeles că mai vrea, să umbrească satisfacţia partenerului care mai că leşină după ultimul spasm, fericit că a rezistat la un adevărat maraton. Sexul este esenţial. Îi întreţine focul ca o vestală deloc castă. Nu are reguli, restricţii, prejudecăţi. Are în schimb o mare încredere în talentele ei. Verificate. Poate istovi un bărbat şi de plăcere, dar şi ca să se asigure că nu e loc pentru nicio altă femeie în viaţa lui. Ştie să creeze dependenţă, poate şi intimida, deşi nu asta îşi doreşte. Cei slabi de înger ori de mijloace pot claca în faţa apetitului şi entuziasmului ei nestăvilit. Deşi câteodată îşi mai pierde răbdarea cu partenerul stabil şi e tentată să încropească din zece unul, tot ea e cea care ştie şi cum să facă dintr-un bărbat mai mulţi. Ar fi bine să mai lase din când în când, for a change, hăţurile şi fantezia erotică debordantă şi să redevină femeia simplă şi caldă care îl aşteaptă cuminte pe… misionăraşul cel viteaz. Şapte dintr-o lovitură ar putea deveni o realitate care să răsplătească cu vârf şi îndesat stăpânirea impulsurilor de amazoană .
Generoasa
Ea este grijulie şi cooperantă. Blândă şi îngăduitoare. Genul care ar face orice pentru o viaţă liniştită. Pe care crede cu tărie că şi-o asigură bucurându-se doar să ofere plăcere, în loc s-o şi primească. Nu vorbeşte despre nevoile ei sexuale, nu scoate un sunet, nu dă niciun semn dacă îi place sau nu ceea ce i se face, nu cere nimic. Comodă pentru un partener căruia nu-i plac surprizele ori munca, dar cu siguranţă, derutantă pentru unul care ar dori să-i întoarcă răsfăţul. Renunţarea la sine şi dedicaţia ei pot merge până acolo încât să prefere sexului echitabil, unilaterale, lungi şi obositoare substitute. Asta se cheamă, în orice limbă, exces. Ceea ce poate că n-a aflat încă, este că, din păcate, o aşa atitudine nu garantează nici liniştea cuplului, nici durabilitatea vieţii sexuale. Care viaţă sexuală, până la urmă? Mai devreme sau mai târziu, trecerea în plan secund a propriei satisfacţii, la care ajunge tot mai greu sau deloc, va face iluzorie liniştea la care generoasa ţine atât. Frustrările, de care partenerul chiar nu poate fi învinovăţit, îi vor da târcoale până când vor găsi o cale să se manifeste. Ar fi bine dacă şi-ar da seama înainte şi ar încerca, fără să se considere egoistă, să se bucure şi ea de s*x. Să-i arate cumva partenerului ce-i place (l-ar stimula) şi ce nu-i place (l-ar ajuta). Simplu.
Romantica
S*xul este pentru ea mai mult o cale de a-şi exprima iubirea decât un mijloc de a atinge culmea plăcerii fizice. Nu o atrag performanţele sexuale. Ea îşi doreşte intimitate şi romantism, mângâieri şi îmbrăţisări care, e preferabil, să nu treacă pragul spre pasional. Orgasmul ar putea la fel de bine să nu existe. Îi e bine sau chiar mai bine aşa, în supa călduţă a s*xului romantic. S*xul jucăuş şi obraznic nu e preferatul ei. Mai degrabă se cuibăreşte în braţele lui decât să fie ea iniţiatoarea unui joc erotic. Dar cât timp este iubită, este şi tolerantă cu apetitul şi cerinţele lui sexuale, pentru că nu are dificultăţi în a ajunge la orgasm. Doar că aşa i se pare că totul se termina prea repede şi el şi-ar putea epuiza rezervele de tandreţe. Nu s-ar împăca cu un bărbat pasionat doar de s*x, dar, continuând să pună prea mult zahăr şi niciun condiment, nici cu unul “normal” problemele nu ar întârzia să apară. Ar fi bine să mute măcar ocazional accentul din zona sentimentală în zona carnală şi să combine s*xul romantic cu cel pasional. Când toate semnele arată că el îşi doreşte altceva, e lipsă de inspiraţie să-i deturnezi elanul amoros. Dacă el vrea să-i strângă coapsele, romantica ar trebui să renunţe ca tocmai atunci să îşi împletească strâns degetele cu ale lui. Or, dacă el se topeşte de dorinţă cu privirea pironită pe sâni, să insiste s-o privească galeş în ochi. Ce-i prea mult, e prea mult. Foarte multe cupluri au parte de iubire romantică, dar le lipseşte s*xul. Parcă ar avea sens, nu neapărat şi scuze, de ce mai înşală unii bărbaţi fără să-şi dorească de fapt să şi părăsească.
Conservatoarea
S*x by the book, fără floricele. S*xul previzibil e sfânt, cărarea bătătorită e sigură, modelele testate şi confirmate sunt perfecte. Confort sufletesc şi trupesc cu efort minim, aceasta este deviza. Satisfacţie decentă, nu cutremure. Ciudat sau nu, tot ce le sperie pe altele, pe ea o linişteşte. Îi place rutina, familiarul şi senzaţia oferită de acestea – să simtă permanent că are controlul. În toate. Deci şi în pat. Unde, parcă mai mult ca oriunde, urăşte schimbarea. Un partener plin de idei o panichează. Un insaţiabil ar fi incontrolabil, deci destabilizator, iar un romantic ar fi prea solicitant emoţional. Tot ceea ce pentru altele ar părea cel mai plicticos s*x din lume, pentru ea înseamnă “sigur şi destul”. Aşa că, nici vorbă s-o excite vreo surpriză sexuală. Se simte ameninţată sau chiar ofensată dacă el vrea să încerce ceva nou în pat. De ce ar face asta? Ce nu e bine? Dacă a verificat deja o tehnică ce îi oferă garantat plăcere, de ce să mai încerce şi altele? Însă atitudinea asta poate deveni păguboasă pe termen lung, fiindcă, dacă puţină predictibilitate nu strică, prea multă erodează simţurile. Poate nu e o idee rea ca, încet, încet, conservatoarea să devină ceva mai curajoasă şi inventivă. Să creadă că şi un drum nou poate duce tot acolo unde obişnuia să ajungă pe vechea scurtătură. Chiar dacă partenerul perfect pentru ea ar trebui să-i semene – să fie interesat de un s*x bun, planificat, satisfăcător, mai bine ar ţine cont şi de realitatea că, măcar din când în când, bărbaţii sunt tentaţi de schimbări chiar şi atunci când s*xul merge ceasornic. Precizia tic-tac-ului poate deveni la un moment dat foarte enervantă.
Anxioasa
Dintre toate tipurile, femeia aceasta îşi face cele mai multe griji legate de s*x. Din varii motive, exterioare sau ale ei, dar egal de influente, calitatea s*xului e constant afectată de anxietate. Fie este vorba de presiunea difuză exercitată de un anume conformism care generează şi întreţine jena de a recunoaşte că poate nu eşti la fel de interesat de s*x ca restul lumii (şi societatea modernă este excedată de tot felul de poveşi, reale ori münchauseniene). Fie anxietatea este indusă de părerea proastă despre sine, în pat şi în afara lui, de felul încare arată, de un trecut sexual neplăcut, de performanţele proprii ori de teama de a nu da, din nou, greş. Paradoxal, deşi îşi doreşte şi îi place să facă sex, tipul acesta de femeie sfârşeşte ori prin a-l evita de tot, ori prin a exagera, schimbând frenetic partenerii, pentru a(-şi) dovedi că este activă sexual, adică în rând cu lumea. Dar capcana cea mai periculoasă poate fi acceptarea unei relaţii nocive în care se oferă benevol, auto-pedepsitor, să joace rolul victimei. Dacă ajungi să faci s*x cu persoana greşită, din motive greşite, nu ai cum să stopezi degradarea încrederii şi respectului de sine, nici deprimarea că eşti abuzată, folosită şi fără valoare. O astfel de femeie are nevoie de cineva, prieten sau terapeut, căruia să-i poată destăinui experienţele care au marcat-o. Nu există altă şansă la o viaţă sexuală sănătoasă decât exorcizarea demonilor din trecutul emoţional.
În loc de concluzie
Pentru fiecare, femeie ori bărbat, trebuie că există cineva cu care să-şi găsească şi împlinirea sexuală. Fără ca aceasta să devină preocuparea de căpătâi. Cum ajungi la acel cineva sau invers, ce faci mai apoi cu ceea ce descoperi, despre tine şi despre celălalt, cum negociezi cele mai convenabile condiţii ca să eviţi frustrările şi impasurile, ţine doar de recunoaşterea şi acceptarea a ceea ce este fiecare şi de comunicarea profilului personal prin cele mai abile căi.
În final, am câteva întrebări pentru voi. Credeţi că poate fi păstrat viu, pe termen lung, focul iubirii fizice? Femeia sau bărbatul ar trebui să-şi asume rolul? Pot fi fidelizaţi bărbaţii cu ajutorul sexului? Poate fi sexul panaceu pentru alte probleme de cuplu? Gata! Deocamdată atât. Acum e rândul vostru :).
| [poll id=”6″] | [poll id=”7″] |
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
My Policeman – Povestea tragică a dragostei interzise
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
