Nu se obișnuiește aici să te rezumi la viața din piesele de teatru, dar incapabil de conformism, cum probabil că m-ați găsit deja, insist pentru această excepție. Viața din piesele de teatru, deși imaginată, se constituie, prin acea magie proprie artei, chiar dacă nu pentru mult timp, într-o realitate de neocolit. Apoi, consecințele durează. Întrebări care nu existau înainte se nasc, unele începuturi de răspunsuri se dau, se modifică unghiurile din care-ți privești existența, toate cu condiția primordială, deși arareori împlinită la oameni, de a nu fi bou (vacă).
Când sunt în orașul București, merg în fiecare zi la teatru. E o chestie de igienă mintală, o toaletare intimă a problemelor stării de sănătate a spiritului, pentru care nu am a da explicații. Această permanentă grijă pentru ficțiuni care prind, chiar în fața ta, viață, căci asta sunt în definitiv toate spectacolele, ar putea să pară exagerată, poate chiar ridicolă. Nu cred că este nici exagerată, nici ridicolă.
Teatrul reușește să ajungă acolo unde celelalte arte eșuează. E fundamental viu, obligatoriu în imediat, irecuperabil prin înregistrare și alte boli ale mileniului.
Pentru ce această introducere lungă? Nu cred că pot fi convertiți cei mulți, irecuperabilii. Nu e utilă în acest caz nici măcar încercarea. La teatru vor merge întotdeauna și snobi și imbecili și oameni care caută sens. Doar ultimii vor pricepe.
Societatea teatrului! Ce feerie! Sunt piese mari, esențiale, câteva pe deceniu sau chiar secol, sunt piese proaste, cele mai multe, o intratabilă majoritate, și sunt și piesele din clasa de mijloc – iar la altitudine în această clasă se găsesc și piesele impecabil construite, arhitecturi adecvate nevoilor actuale, folosind cu înțelepciune șabloanele, clișeele, rețetele. Autorii lor au ceva din măiestria maeștrilor-cofetari. Oamenii le recunosc meșteșugul și îndeobște îi iubesc.
O astfel de piesă de evident succes este și Masculin/Feminin (titlu împrumutat de la un film de cinema de Jean-Luc Godard din 1966), piesă de Lia Bugnar. Spectator întârziat, abia acum, în vara aceasta, mult după premieră, am ajuns să o întâlnesc. Am descoperit o construcție intelectuală vădit pe gustul urbanilor care merg la teatru în săli alternative, bine gândită ca produs de marketing (afișul cu Marius Manole la bustul gol, deși pe tot cuprinsul spectacolului nu lasă să i se întrevadă nici umbra areolei mamare, darămite buricul, de asta e făcut – ca să vândă).
Lia Bugnar e inteligentă, are replici amuzante, își botează personajele principale Adam și Eva și nu se ferește de întrebările care contează. Subiectul nu am se gând să îl povestesc aici – va trebui să mergeți la Godot sau unde se mai joacă pentru a-l afla.
Vă spun atât: Lia Bugnar face apologia iubirii, la un moment dat se pierde în detalii psihologice prea fine, dar se și repliază la timp. Iar actorii Laura Creț (delicioasa Laura Creț!), Theodora Stanciu, Andrei Aradits, Marius Manole și Lia Bugnar însăși (întâmplător în locul Ilincăi Manolache) au jucat categoric bine – sunt buni tinerii actori români, sunt foarte buni și foarte muncitori. Hărnicia în excelență – ce destin minunat și-au ales!
La frumusețe, la paradisul care este orice frumusețe, nu ajung decât cei capabili să înțeleagă. Teatrul, slavă anticilor!, cunoaște și acest filtru riguros. Accesul la frumusețe e sever limitat. Iar piesa Liei Bugnar va fi sau nu va fi înțeleasă până la nuanță, deși va fi îndelung jucată, dar adevăratul motiv pentru care o aduc în discuție în fața doamnelor, domnișoarelor și chiar domnilor care vor să fie doamne sau domnișoare, gheiuții, cum șăgalnic li se spune acum, este fabulosul monolog ținut de personajul interpretat de Theodora Stanciu despre relația dintre femei și ciorapii lor. Acele câteva minute, de un umor care ține de geniul umorului, dezbrăcate de tragismul pe care îl comportă, ating un climax textual care fac, pentru cei ce înțeleg, din “Masculin/Feminin” cu mult mai mult decât o modă.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Moda feminină pentru iarna 2024: piese esențiale și tendințe de sezon
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
