Am făcut dragoste toată noaptea. De fapt, mai mult de jumătate din timp am povestit. Dar pentru mine, tot dragoste a fost.
Goi, unul lângă altul. Eu stăteam cu capul pe pieptul lui și, privind în tavan, mă jucam cu degetele lui, în timp ce îi povesteam cum a fost acolo și dincolo. Râdeam amândoi cu sughițuri și mă mai ridicăm în capul oaselor, numai ca să mă întorc cu fața la el și să îi povestesc o chestie mai gravă. El mă privea ca pe un glob de Crăciun pe care îl scoți din cutie și îi vezi imediat gingășia. Nu știu dacă auzea ce povesteam, dar ochii îi zâmbeau. Se bucura pentru mine și experiențele mele, pentru felul în care povesteam, pentru că era acolo cu mine, pentru că eram în căsuța asta minunată doar noi doi.
Nu ne era foame, nu ne era sete, nu ne era dor, nu durea nimic… era un moment din Acela în care și Universul stă și se uită cu bărbia în palme la tine și oftează de drag.
Când mă foiam mai tare, și gesticulam ca să explic ceva mai important, privirea îi cobora pe sânii care mi se scuturau și sărea să îmi acopere sfârcurile cu buzele lui. Apoi mă răsturna pe pernă, mă prindea de mâini… și nu mai mai lăsa să vorbesc. Nici nu mai puteam. Puteam doar să îl privesc.
Apoi stăteam unul în brațele celuilalt, muți, cu un zâmbet pe față și atât. Eram calzi, transpirați și ușori ca norii.
Când reîncepeam să povestim, ne atingeam degetele de la picioare, apoi ne căutăm mâinile și ni le frângeam ca într-un dans, eu îi luam un deget și îl mușcam ușor sau îi sărutam unghia.
Știu că eu miroseam a ceapă. Tocmai mă înfruptasem dintr-o cină care era minunată cu ceapă roșie. Eu mă tot trăgeam de lângă el, ca să nu îi vorbesc suflându-i peste față. El mă trăgea mai aproape și îmi spunea că nu îi pasă. Dar mi se părea incorect ca el să miroasă a gel de duș și parfum discret, iar eu, ca un ghiorlan, a ceapă proaspăt mâncată cu pofta cu care o mănânci la stână lângă mămăliga cu brânză. Așa că, cumva, m-am strecurat de lângă el … mai mult am fugit, am coborât pe scări și m-am dus să mă spăl pe dinți.
Cu peria și bulbucii de pastă în gură am urcat pe scară atâtea trepte, încât el să îmi vadă capul din mansardă și i-am zâmbit. Se uita cu atâta drag la mine, că nu rezistam să îl privesc. I-am zâmbit ștrengărește și am coborât să nu îi mai văd ochii ăia care mă iubeau atât. Era mai multă iubire decât pot eu înțelege, asta poate pentru că nu știu cât cred eu în iubire, în flacăra ei. Dar ea, iubirea lui, mă lovea în față, mă întorcea, mă lua de păr și îmi spunea: „Privește-mă, sunt aici. Chiar sunt.”
Am revenit lângă el, mirosind mai puțin a ceapă și mai mult a pastă de dinți și reluasem povestea de unde crezusem eu că o lăsasem, iar el zâmbind, mă ștergea de urmele de pastă de dinți. De pe obraz, de pe nas, din păr și spunea:
– Uite ai și aici. Și aici.
Eu povesteam mai departe, știind că mereu arăt așa când mă spăl pe dinți, iar el, ascultându-mă, își cobora privirea către sânii mei care se zbăteau sub tricou, din nou. Ridica mâinile să îi atingă și căuta să îi prindă în căușul palmei, să îi liniștească puțin. Mă prefăceam că nu mă poate întrerupe nimic din ce narez, dar simțeam fiecare atingere a lui, și degetele lui pe sânii mei căutându-mi sfârcurile, și când le strângea …uitam tot ce aveam de spus și îl priveam.
Acea privire era precum cheia din contactul unui motor de viteză. Știai că din momentul în care întorci cheia, nu mai e cale de întoarcere și ajungi de la 0 la 100 km pe oră în câteva secunde.
Acea privire era stop joc. Orice făceai până atunci se reedita și începea cu clipa în care el îmi ținea ceafa în palmă și îmi trăgea capul spre el și gura spre gura lui și ne lipeam. La sărutul acela, închideam ochii. Nu aveai cum să îi ții deschiși, că te lua pe sus tot, în special privirea lui în care vedeam setea vânătorului.
În seara aceea ne-am dăruit unul altuia fiecare dorință șoptită, tot ceea ce credeam că nu voi face decât rugată în genunchi și nici atunci, am făcut de parcă repetasem toată viața pentru acest moment.
Guest post by Sofia Isadora
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
