Să ne înțelegem de la început: de felul meu sunt o fire pacifistă. Urăsc polemicile de orice fel. Adică am depășit faza aia în care să îi conving pe alții de adevărurile mele și să mă mai afecteze convingerile celorlați. Când constat că îmi invadează spațiul, fie și virtual, și timpul, îi evit. Pe cei prea înverșunați, care își consumă și îmi consumă energia cu diverse cauze sau combătând acerb, îi elimin. Bine, nu de asta m-a apucat indignarea la 1:10 noaptea, ci de la o chestie din aia cu dacă ai pe cineva cu această boală, nu ignora această postare. Preia acest mesaj cu copy și paste și pune-l în cronologia ta, ca să arăți că îți pasă.
Nu prea am în listă prieteni de genul, dar uite că mai scapă. Și mă revoltă pozele alea cu oameni bolnavi și mesajul distribuie dacă îți pasă. Adică, cum, măi boule sau vaco, cam cum îți pasă ție și mie nu că nu dau share? Cam cum îți dai tu click-ul de păsare, scobindu-te între dinți, după ce ai luat masa? Scărpinânu-te în fund din scaunul confortabil de la birou? Cu un degețel în timp ce ești la pus la unghii? De pe o terasă, stând așea, picior peste picior? Exact acolo te doare, în fundul curului sau în vârful degetului de ăia din poze.
Da, exact, mă turbează ăștia, cărora le pasă. Și mă întreb așa, ei cam ce gândesc, ce își spun când click-uiesc. Jur, dacă găsesc vreun răspuns!
Și mai tare m-a turbat la vremea respectivă, și văd că și acum, când îmi aduc aminte de ea, campania aceea de muieri proaste de susținere cică a luptei împotriva cancerului la sân. V-amintiți sigur, cea în care îți schimbai fotografia de profil de pe rețeaua de socializare într-una alb-negru. Și o însoțeau de mesajul provocare acceptată. Pot să jur că niciuna dintre alea care o acceptaseră nu călcase vreodată în vreun spital de oncologie, nu s-a dus să citească vreunui copil bolnav ori să cânte acolo o colindă de sărbători. Nici nu a șters voma după cineva care lua citostatice. Nici nu vedea cum ard creierii unuia care ia.
De ce îmi permit să o zic? Pentru că am avut oameni lângă mine care m-au ținut de mână, de furtune, care au plâns cu mine, mi-au dat după cu aspiratorul și mi-au făcut pâine prăjită la pat și nu și-a pus unul fotografie alb-negru. Eu am scăpat simplu, cum spuneam. Depistat, tăiat, eliminat. Fără tratamente. Dacă sunt bronzată cicatricea abia se mai vede și port costumul de plajă mai decupat ca în liceu. Atât cât se vede sunt mândră de ea și știu că pot orice. Ușor a scăpat și fata de după mine. Adică i-au scos tot, asta ca nu uit și de idioții (da, să știți că sunt și bărbați care folosesc expresia asta) care întreabă așa ceva și apoi te privesc compătimitor pe stradă, săraca, nu mai e femeie. Nu la fel de simplu a scăpat colega ei de salon. Un sân atunci, unul după ceva timp și muuulte tratamente.
Păi, băi, fufelor și tutelor decoltate, care v-ați pus poză alb-negru de la nunți, ștranduri, din concedii, mașini luxoase și lanuri de floarea-soarelui, ce-o simți femeia aia? Și cei de pe lângă ea? I-or încălzi provocările voastre? Cu siguranță trece mai ușor de toate!
Nu știu câți prieteni aveam atunci în listă, dar știu că poze erau multe. Niciuna care să reprezinte ceva. Am și niște prieteni pe rețea, e drept nu îi cunosc, care își pun poze în fiecare săptămână din astfel de saloane. Cu nasuri roșii, cu tutu-uri, peruci colorate, aripi de înger și costume de batman, cu cărți și dulciuri și cu părinți care plâng pe lângă ei. Nici ăștia nu și-au schimbat pozele. Nici măcar unul! Și-mi rămân în listă. Restul, marș!
În cazul în care există, le cer scuze celor au acceptat provocarea și știu ce înseamnă să te confrunți cu așa ceva. Vă asigur că sunt o veritabilă doamnă și ăsta a rămas unul dintre puținele mele subiecte de revoltă și de aia mi-am permis un altfel de limbaj. Energia încerc să mi-o direcționez pozitiv. Nu sunt nici frustrată și sunt mai femeie ca niciodată. Au avut grijă cei și cel de lângă mine să mă simt așa. Am trecut cu zâmbetul și rujul pe buze de toate astea. Și da, eu aș avea dreptul să mă pozez alb-negru în costum de baie sau de la vreun party și să accept provocarea. Și cei din jurul meu sau din jurul celorlalte. Sau celorlalți cu cicatrici. Restul, pozați-vă color! Alb-negru, după ce mergeți pe la niște copilași de la oncologie! Sau țineți plosca cuiva! Sau spălați pe cap pe cineva care tocmai a venit de la spital! Sau măcar să înșirați niște mărgele să adunați niște bănuți pentru vreo fetiță care nu mai are păr! Sau faceți niște brioșe! Sau…
Guest post by Dasia
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
