Dacă te duci într-un oraş de provincie şi întrebi, aleatoriu, zece persoane de pe stradă care sunt cei mai corupţi poliţişti, judecători, avocaţi, medici, politicieni, vei afla fără nicio problemă! Nici nu e obligatoriu să te fi născut acolo, vocea străzii te îndrumă, te duce direct la ţintă. Să nu uităm această idee, o să revenim.
Pe de altă parte, într-un oraş de provincie, unde totul este ţesut, nu trebuie să vorbeşti explicit despre corupţie, pentru că există o legătură mult mai puternică, sângele! Este foarte simplu. Un poliţist poate să aibă o soră care este grefier, iar aceasta, un soţ care este procuror. Iar verişorul lor, ca să fie totul şi mai interesant, ce ar putea să fie, decât judecător? Şi acesta poate să pară un exemplu desprins din teoria conspiraţiei, însă realitatea bate cu mult exemplul meu.
Soluţia? Nu este complicată, dar nu este nici completă, pentru că natura umană dansează în jurul barbariei. Din punctul meu de vedere, legăturile trebuie rupte, agenţii secreţi, judecătorii, procurorii ar trebui să fie mutaţi la doi ani, trei ani dintr-un oraş în altul. Astfel, am putea să mai micşorăm abuzurile, nepotismul, genealogia şpăgii. Sigur, veţi spune, că oamenii ăştia au nevoie de timp să gestioneze cazurile, să pună mâna pe informaţii. Aşa e, dar să nu uităm de unde am plecat. Într-un oraş de provincie, toată lumea ştie cine este corupt şi cine nu e este. Şi asta ce înseamnă? Că informaţiile apar, aşa cum ne arată Jurgen Habermas, atunci când trebuie să apară. El spune, mai precis, că spaţiul public este controlat.
Ca să dăm un exemplu, când afli că s-a petrecut un accident pe o anumită stradă, nu afli pentru că s-a petrecut accidentul, ci pentru că cineva a transmis informaţia, a făcut-o publică. Poate că sună banal, dar aici nuanţele sunt mult mai absconse. Mai departe, alt exemplu, aflăm că a explodat o bombă, să zicem în Irak. La fel, informaţia nu depinde de faptul că a explodat bomba, ci de faptul că a fost făcută publică. Ce înseamnă toate astea? Că aflăm lucruri atunci când trebuie să le aflăm. Bombe poate că au explodat o săptămână întreagă, accidente la fel, dar noi am avut acces doar la o anumită ştire care prezintă, dintr-o generalitate alambicată, un particular la fel de alambicat.
Deci, dacă informaţia este controlată, atunci înseamnă că este doar o chestiune de decizie, când să se ajungă la măsuri. Cine le decide? Cum apar ele? Iarăşi, deja cred că nu mai are importanţă, mai ales că nu vreau să transform articolul într-o fâşie cu iz conspiraţionist. Şi asta pentru că, aşa cum am spus şi în teza de doctorat, interesul nu are nevoie de conspiraţie. Jocul de interese bate cu mult orice tip de conspiraţie. Atunci când interesele converg, conspiraţia devine doar o glumă bună. Ei bine, în acest melanj, violatorii din Vaslui sunt doar un crâmpei din abuzurile care se fac zilnic. Faptul că informaţia apare public, nu are nici-o legătură cu Dreptatea, ci cu interesul celor care au vrut să apară informaţia în public. Miza reală nu este, pentru noi, să-i vedem doar pe nenorociţii ăia în închisoare, ci să-i vedem pe toţi cei care au făcut asta, dar care au fost scăpaţi, „genealogic”, de sistem!
Pe George îl găsiți și aici.
Citiţi şi
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
