Despre bărbaţi şi prelungirile lor… apuse

Când eram printr-a opta, adică prin 1968, l-am întrebat odată pe nea Sandu Driu a’ lui tanti Aneta, sora mamei mele:

– Nea Sandu, de ce porţi matale la mâna dreaptă ghiul şi ai o unghie atât de mare la degetul mic?

– Băi, Vasilică, un bărbat adevărat, un lord cu nevastă şi copii, aşezat la casa lui, poartă obligatoriu ghiul de aur. El e al treilea ou… Totodată, ghiulul este şi o armă, căci una e să dai cuiva un dos de labă cu ghiul şi alta e fără ghiul.

– Şi de unde ai avut matale atâţia bani ca să-ţi cumperi ghiul?

– Un domn se descurcă şi fără bani. Ghiulul ăsta l-am făcut chiar eu la strung, dintr-o şaibă de bronz grafitat, însă juri că e de aur. O şaibă de asta se găseşte numai la tancuri. Dar cu două kilograme de vin, o iei de la orice apevist de la unitatea militară de pe Bulevardul Republicii. Cu unghia, uite cum stă treaba: dintotdeauna bărbaţii ca mine, adică mai fini, au avut unghia asta lăsată mai mare. Bunăoară, când stai de vorbă cu cineva mai de vază ori cu o cucoană sau eşti la o nuntă şi îţi vine musai să te scarpini pe faţă sau pe gât ori în cap, nu te scarpini ca mârlanul, cu patru degete, ci te scarpini local, finuţ şi elegant, cu unghia lungă. Asta înseamna, băi, bună creştere! Mai mult, la strung eu mă umplu pe mâini de negreală şi unsoare amestecată cu bucăţele mititele de pilitură şi de şpan. Când mi se scurge sudoarea pe faţă şi mă gâdilă, dacă mă scarpin cu degetul, ba mă înţep, ba mă tai cu şpanul ăla şi îmi umplu faţa de bube. Aşa că mă scarpin fin cu unghia asta lăsată mai lungă. Dar când îi pun mâna colo lu’ tanti-ta, ţin degetul ăsta mai îndepărtat, ca să nu-mi ronţăie unghia, că am nevoie de ea ba în societate, ba la serviciu.

Ajuns acasă, avusei revelaţia dezolantă că tata nu avea nici ghiul şi nici o astfel de unghie. „Ce mârlan!“, mi-am zis.

Citiţi şi

Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști

Ea știe… și tace

De ce ești singură, Iulia?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.