Alexandru Petria: – Domnule Şerban Andreescu, sunteţi unul dintre maeştri benzilor desenate de la noi şi un ilustrator de carte foarte cunoscut. Vorbiţi-mi, vă rog, despre acest domeniu artistic care, la noi, faţă de alte ţări, după părerea mea, am impresia că nu are aprecierea meritată.
Şerban Andreescu: – În 1990, primele mele apariţii editoriale au fost nişte cărţi de benzi desenate. Apoi am început să fiu cunoscut şi am publicat şi cărţi ilustrate cu diverse teme. Am abordat apoi universul manualelor şcolare cu care am câştigat, alături de autori, concursurile naţionale. Practic, am atins o mare parte a domeniului media vizual şi, de aceea, am reuşit să public în multe domenii. Faptul că ilustratorii din România nu sunt promovaţi, nu este de mirare. Tocmai cei care trebuie să scrie despre noi au alte “personalităţi” de urmărit. Cultura pozitivă nu are loc. Dar lumea are pretenţii să cumpere pentru copii o carte bine desenată şi atrăgătoare. Nu este interesantă de persoana care a studiat, are imaginaţie, este creativă şi a conceput-o.
Banda desenată a avut o ruptură după revoluţie. Nu au mai fost multe cărţi de acest gen. De aceea nu s-a mai impus pe piaţa un album nou, apărut undeva într-un colt. Trebuie un ritm, o mică producţie ca să atragi atenţia publicului. Am abordat ca strategie, împreună cu editura Adenium, o bandă desenată de interes educaţional şi foarte cunoscută ca titlu de carte. În Europa noastră apropiată, meseria de ilustrator este apreciată ca orice meserie de top. Cel care o practică s-a născut cu ceva special faţă de ceilalţi: talentul la desen şi creativitatea. Vă dau un exemplu extrem: Albert Uderzo, desenatorul lui Asterix este miliardar în euro. Un desenator bun, în Belgia, de pe urma unui album la care lucrează un an sau doi, îşi permite vacanţe exotice şi multe altele. În momentul în care şi în România se vor face afaceri cu benzile desenate, atunci şi desenatorii vor sta pe piedestal. Deocamdată, noi nu suntem subiect de cancan.
– Vă înţeleg supărarea. Încercaţi o descriere a lui Şerban Andreescu, viaţa şi opera. Şerban Andreescu văzut de Şerban Andreescu…
– Pe scurt, voi descrie câteva aspecte. Opera este divizată în domeniul editorial: câteva sute de cărţi ilustrate, cărţi de colorat, coperţi. Nu mai ştiu numărul. Apoi firme şi clienţi particulari în diverse proiecte. Am participat la producţia câtorva seriale de desene animate 2D distribuite în Europa. Un an, am lucrat în domeniul advertisingului ca ilustrator. Am fost invitat la multe expoziţii: Bucureşti, Constanţa, Sibiu, Bruxelles, Belgrad. Am primit un premiu de excelenţă din partea lui Sandu Florea, din USA, pentru întreaga operă BD. Mă bucur că am cunoscut mulţi ilustratori celebri din UE. Am fost invitat să public, anul trecut, într-o revistă din Polonia.
Despre viaţa personală nu dezvălui prea multe. Am o familie ok. Mă sprijină şi mă înţelege.
Am un echilibru important din partea ei. Începutul carierei mele l-am făcut ca inginer pe şantierele energetice importante. După revoluţie m-am apucat serios de desen. Cine se uită pe facebook-ul meu, o să vadă că practic karate şi jujutsu de foarte mulţi ani. Sunt membru al Federaţiei Române de Karate, al Budo Gym Club Kyokushin şi al C.S. Aikibudo Itsushin din Bucureşti.
– V-au apărut recent benzile desenate după Castelul din Carpaţi de Jules Verne şi Poveştile lui Ion Creangă. Am înţeles că se bucură de succes…
– Nici nu era înfiinţată editura ca nume şi deja colaboram pentru a pune bazele primelor titluri. Sunt un pionier al editurii Adenium. Colaborarea a fost, de la început, la cel mai înalt nivel de profesionalism, de seriozitate. Mi-a dat şansa să fac ceva util şi în domeniul editorial. Autorul, ilustratorul şi editura sunt o piramidă de succes. La Adenium am publicat, ca ilustrator, două cărţi în seria O Inimă de Broscuţă, Amintirile din copilărie, Abu-Hasan, Poveşti, Castelul din Carpaţi, două cărţi de colorat, Anotimpurile şi stripuri comice în revista Timpul. Despre succes nu poate spune decât editura, deoarece ea vede ca un arbitru ce se întâmplă. Toate cărţile au fost tipărite în condiţii grafice de excepţie şi vândute la un preţ pe care oricine şi-l poate permite. Acord editurii nota 10.
– Ce aveţi în pregătire?
– În pregătire este seria Inimii de Broscuţă.
– Vă mulţumesc.
Citiţi şi
Ce făcuseră mamele noastre de nu ne lăsaseră nicio avere?
„Profesorul e profesor”, nu e “glugă de coceni”
Tu cum te-ai așezat pe drumul către a deveni „cineva”?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
