Incediul din clubul Colectiv a lăsat în urmă 29 de morţi şi 182 de răniţi, dintre care mulţi în stare gravă. A mai lăsat în urmă sa un gust extrem de amar, un nod în gât şi multă tristeţe. Evident, toată lumea a aflat despre tragedie datorită ştirilor, citind ziarele şi informându-se pe internet. Nu numai presa din România, ci întreaga lume a vorbit despre acest eveniment ca fiind unul dintre cele mai dramatice episoade de acest gen cu care a avut de-a face România.
Orice situaţie similară este ocazia ideală a multora pentru a profita de caz. Ma refer în mod deosebit la categoria jurnaliştilor, şi aleg această categorie deoarece este subiectul studiilor mele şi o meserie la care tânjesc de când mă ştiu. Deontologia jurnalistică se bazează pe puţine reguli simple, dar greu de urmat. În primul rând, jurnalistul trebuie să respecte persoana despre care vorbeşte: nu trebuie să o jignească, nu trebuie să povestească fapte jenante, să invadeze spaţiul personal al acesteia. În al doilea rând, jurnalistul trebuie să zică adevărul. Trebuie să se rezume la expunerea obiectivă şi reală a faptelor, fără să exagereze, să inventeze sau să omită unele aspecte care ar putea devia opinia publică de la adevăr.
Şi, apropo de public, jurnalistul trebuie să informeze despre lucrurile care sunt de interes public. Acest lucru înseamnă că ceea ce povesteşte trebuie să fie util pentru populaţia locală, naţională, internaţională – depinde de nivelul jurnalismului despre care vorbim. Interesul public nu înseamnă neapărat „interesant pentru public”, înseamnă a vorbi despre probleme reale, care pot afecta, pozitiv sau negativ, în mod direct sau indirect publicul ţintă. Ei bine, când un argument de interes public coincide cu un argument interesant pentru public, fantezia unui jurnalism se desfăşoară deseori fără nicio limită. Jurnalismul tinde să exagereze, să sublinieze anumite aspecte ale ştirilor cu scopul de a atrage şi mai mult atenţia publicului. Tragedia din clubul Colectiv nu avea nevoie de exagerări. Era destul de senzaţională oricum. Nu era nevoie chiar deloc ca ziarele naţionale, de o anumită valoare (pardon, „valoare”) să aleagă titluri de genul „INCREDIBIL! Declaraţia unui martor” sau altele de acest fel în care cuvintele „şocant”, „extraordinar”, „teribil”, „înfiorător” nici nu sunt în stare să exprime şi să descrie ceea ce s-a întamplat. Erau suficiente cifrele. Sincer, chiar nu era cazul de data asta. Şocant, extraordinar, teribil şi înfiorător este fiecare detaliu al acestui incendiu, indiferent de înverşunarea cu care se povesteşte.
Citiţi şi
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Portret de țară în pragul tulburelului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
