Pepenele nostru cel de toate verile e puţin mai mult decât un fruct delicios, excelent pentru răcorirea sufletului pe caniculă şi încântarea gurii. Pepenele poate fi transformat, de la acru la dulce. Şi culmea, coaja pe care o aruncăm e o mică comoară.
1) Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, ca oricare copil tembel, fiindcă bunica nu punea pepeni la murat, mă dădeam în vânt după ei. De fapt după partea verzuie, coaja mi s-a părut mereu prea tare, iar miezul celor care apucaseră să se înroşească mi se părea ciudat. Cei care fuseseră puşi de verzi însă erau delicioşi după regulile mele şi toamna mă duceam la Tuşica Paulica doar cu speranţa că are aşa ceva pus pe masă ca să pot să fur măcar o felie. Vara asta mi-am luat inima-n dinţi şi am decis să fac, nu doar pentru consum rapid, ci şi pentru la iarnă.
Dacă mai suspină cineva după gustul acesta al copilăriei, vă ofer reţeta mea:
– coaja de la un pepene și jumătate sau doi
– 2-3 morcovi
– 1 ardei iute (opţional)
– frunzele de la 3-4 tulpini de ţelină
– 1-2 bucăţele de hrean – opţional
– 3-4 frunze de dafin
– o lingură de seminţe de mărar
– o lingură de boabe de piper şi coriandru
– saramură (1 l de apă şi o lingură de sare)
Dacă nu sunteţi la o masă cu suficienţi meseni ca să se termine un pepene mare, sugestia mea e să faceţi vreo 2,5 l de saramură, să puneţi boabele de piper şi coriandru şi pe măsură ce terminaţi câte o felie de pepene, o puneţi, curățată, la frigider, în saramura asta, într-o oală de minimum 3 l.
Cojile de pepene se curăţă de partea verde şi rămâne doar partea verzuie, eventual un pic din cea care începe să se înroşească, adică ceea ce altminteri s-ar arunca. După ce aţi curăţat, le tăiați astfel încât să încapă cât mai bine în borcan. Când sunt suficiente bucăţi de coajă de pepene ca să umpleţi un borcan de 3l, putem să purcedem la operaţiunea murătura. Mai păstraţi câteva bucăţele.
Morcovii se curăţă de coajă şi se taie segmente.
Ardeiul iute se spală.
A doua zi: Frunzele de ţelină se spală şi se pun la scurs.
Se clădesc bucăţile de coajă, strecurând şi bucăţi de morcov. Puneţi saramura la fiert. Nu uitaţi să strecuraţi şi ardeiul iute în borcan. Când borcanul este plin puneţi seminţele de mărar şi foile de dafin. Puneţi borcanul pe o tavă metalică şi turnaţi cu grijă saramura. Puneţi capacul, fără să strângeţi prea bine. Acoperiţi cu un prosop şi lăsaţi minimum 12 ore la ”marinat”.
A doua zi, scurgeţi saramura şi o puneţi iar la fiert, adăugaţi în borcan bucățelele de morcovi şi de coajă de pepene păstrate, puneţi frunzele de ţelină şi bucăţile de hrean, ca un capac. Turnaţi apoi saramura fierbinte peste, înfiletaţi capacul cât se poate de bine şi înveliţi iar în prosoape. Când s-a răcit suficient de mult ca să-l puteţi manevra în siguranţă, întoarceţi cu gura în jos borcanul, ca să fiţi siguri că nu apar scurgeri. Înveliţi-l la loc. În principiu, e cam acelaşi reţetă ca la castraveţii muraţi. Şi tot ca la castraveţii muraţi, bucăţile de coajă de pepene se pot folosi ca murături alături de mâncăruri iarna sau se pot transforma într-o minunată mâncare. Bonus: moarea rezultată e excelentă la acrirea ciorbelor pentru cei care cred că gustul acru al ciorbelor de acasă trebuie să fie fără E-uri.
Dacă doriţi pentru consum imediat, nu e nevoie să puneţi saramura fierbinte peste bucăţile de coajă şi nu e nevoie de hrean. De asemenea, dacă doriţi numai pentru moare, puteţi să strecuraţi şi o bucată de varză (cotorul e cel mai bun) sau 1-2 castraveți.
PS: Dacă aveţi, puteţi să puneţi şi câteva frunze sau boabe de piper de Sichuan, îi vor conferi o aromă minunată.
2) Americanii fac din coaja de pepene rasă sau tocată mărunt (încercaţi cu încredere un robot de bucătărie) un chutney pe care-l botează tot murătură, deşi are o grămadă de zahăr. Nu-l pot recomanda fiindcă nu am încercat.
3) Şi în amintirea regretatului Radu Anton Roman, fie-i raiul gustos!, vă propun şi o reţetă de dulceaţă de pepene roşu, varianta mea. Culmea, se face tot din coaja cea ignorată.
Se începe iar cu cojile de pepene curățate de partea verde dură, care se adună de data asta în apă amestecată cu un pic de zeamă de lămâie. Când se adună suficiente se bagă în robotul de bucătărie sau se toacă în cubulețe mici ori se să pe răzătoare. Dacă renunţaţi la aspect, nu mai e nevoie de fierberea în apă cu oţet
Se pun la fiert cu extrem de puţină apă şi cu o cantitate de zahăr egală cu cea de coajă de pepene – ochiometric. Adăugaţi fâşii de coajă de portocală şi de lămâie. Se fierbe 3-4 ore pe foc extrem de mic, ca să nu riscaţi transformea siropul de zahăr în caramel. După vreo două ore, se adaugă zeama de la o lămâie, care va împiedica zahărul să se caramelizeze. De asemenea, puteţi adăuga şi o păstaie de vanilie (tăiaţi în două, scoateţi seminţele şi puneţi-le în vasul cu dulceaţă, tocaţi păstaia în bucăţi cât mai mici şi adăugaţi-o şi pe ea).
Poftă la gătit!
Citiţi şi
Istorii pe pâine – Eating out 3. Ibn Battuta
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
