În parc, picăturile de ploaie mă răcoresc după agitatia provocată de cei câțiva kilometri alergați. Nu obișnuiesc, dar azi simt că explodez dacă n-o fac. Azi, picătura care a umplut paharul m-a făcut să-mi schimb viața. Azi, din nou, victima abuzurilor psihice, a discriminării de gen, a hărțuirii sexuale! Azi, n-am mai suportat și-am coborât câteva nivele (psihice, morale, emoționale), pentru discuții cu directorii companiei! Aceia care, luni in șir au continuat neîntrerupt cu propuneri demne se scârbă, cu schimbări salariale defavorabile mie, cu glume grosolane, misogine, abuzive. METOO! METOO! METOO! HELP! HELP! HELP!
După ce că această picătură mă va face să traiesc în mizerie, pentru că am zis “duceți-vă naibii! și-am renunțat la job fără a avea altă oportunitate, alt venit, mai e și frica, ce-mi suflă-n ceafă, de a nu da peste o situație similară la următorul job.
Sloganul “Vrem o țară ca afară” are o semnificație profundă, acum. Desigur, există și acolo aceste mizerii, însă nu acționează de frica legii, cel puțin nu atât de insistent și abuziv. Civilizație, educație, inteligență emoțională! Cine mă poate ajuta să le definesc pe panouri publicitare imense, scrise cu majuscule?!
De ce nu există o Oprah Winfrey în fiecare țară? Ai nevoie de ea atunci când 22# înseamnă anul trei de facultate și anul patru de serviciu, fără niciun fel de susținere financiară din partea nimănui. Atunci când 22# înseamnă chirie, facturi, rate, abuz și presiuni din partea șefilor pentru o mărire cu “orice suma vrei, doar știi că pot să îți ofer“, iar atunci zici “la dracu’!” și o iei de la capăt cu alte interviuri, alt job, iar după câteva luni povestea se repetă. Încep să mă tem, să văd s*xul ca pe ceva rău, să-l consider singura modalitate de supraviețuire ori de ascensiune pe scara socială.
Alain de Botton spune așa: “Stima întregii societăți depinde de cel puțin cinci elemente imprevizibile pentru care nu trebuie să contezi pe visul obținerii/menținerii poziției dorite în ierarhia socială:
- Dependența de talentul nestatornic
Talentul nu poate fi controlat, deci își poate face simțită prezența o vreme, pentru ca ulterior să dispară brusc, distrugând cariere în urma sa.
- Dependența de noroc
În era mai puțin sofisticată tehnologic, totul era bazat pe voia sorții. În poemul Beowulf, înfrângerea este descrisă așa: “Lupta ar fi fost încheiată de la început, dacă Dumnezeu nu m-ar fi păzit.”
- Dependența de un angajator
În “Three Acres and Liberty“, Bolton Hall explică soluția recâștigării libertății și anume cumpărarea a trei pogoane de pământ și cultivarea acestora care aveau să ofere hrană suficientă unei familii de patru persoane și amenajarea unei locuințe simple și confortabile. Se specifică faptul că “truda condiției de angajat, implică atât nesiguranța duratei de angajare, cât și obligația de a lucra adeseori în condiții umilitoare”. (Se pare că nu s-a schimbat nimic din secolul XVIII).
- Dependența de profitabilitatea angajatorului
Pentru un mod simplu și eficient de creștere a profitabilității, se vor face concedieri, iar resursele umane se vor înlocui cu roboți.
- Dependența de economia globală
În mod tipic, patru sau cinci ani de creștere economică sunt urmați de unul sau doi ani de recesiune. Ocazional, perioadele de criză pronunțată putând dura chiar cinci – șase ani.
În final, eșecul ne face conștienți de faptul că succesul este singura motivație de încredere care determină lumea să ne trateze cu bunăvoință.”
Ce facem atunci când succesul se plătește prea scump: cu onoarea, cu anularea principiilor, cu umilință?
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea pantofilor portocalii
Trei lucruri pe care se întemeiază o relație de cuplu sănătoasă
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
