Ei, de fapt nu este chiar o declarație de dragoste pentru sânii mei, deși am aflat abia acum la ce sunt buni cu adevărat :), mai jos este o declarație de dragoste pentru fetiță mea, un act de recunoștință pentru magia pe care o trăiesc ca proaspătă mamă, pentru magia corpului meu care este capabil să crească și să hrănească un alt corp.
“Draga mea fetiță,
Îți mai aduci aminte când erai în mine și dansai pe ritmul inimii mele? Mai ții minte când țopăiam cu tine în fața oglinzii și îți spuneam cât de frumoasă ești și vei fi toată viață, și cum vei cuceri tu lumea? Dar cum mă învârteam cu ține până când amețeam? Mai știi gustul sângelui meu fierbinte care îți hrănea fiecare celulă cu multă iubire?
Acum că ești “afară”, în această lume, te rog să nu încetezi să dansezi.
Chiar dacă ritmul inimii mele nu îți va mai coregrafia pașii tăi mici, acum poți asculta de propriul cântec, cel din interiorul tău. Viața de afară, noua ta viață, din exteriorul meu, este ca un dans în doi.
Draga mea fetiță, te rog să mă ierți dacă am omis vreun moment în care te-ai minunat în noua ta viață: te-ai ridicat în fund, în patru lăbuțe, m-ai strigăt “mama”, apoi ai strigat “tata”, apoi ai cântat, ai gustat primele mâncăruri, altele decât hrana de la sânul meu.
Îți repet a mia oară cât de recunoscătoare îți sunt că ai venit în viața mea, în viața noastră și câte lucruri bune a trezit clopoțelul guriței tale, în fiecare zi, în sufletul nostru.
Miroși a viață. Ne aduci aminte că trăim, că suntem norocoși că ne avem unul pe altul, și că te avem pe tine. Că suntem sănătoși.
Mă uit la tine când dormi cum ți se umflă burtica și inimioara ta pompează sângele mișcându-ți ușor tricoul de pe piept, și nu îmi vine să cred ce miracol trăiesc. Nu am fost niciodată mai fericită, mai împlinită, mai liniștită. Merg pe stradă cu tine și îmi vine să cânt și să dansez. Nu îmi păsa că mă arată lumea cu degetul. Sunt fericită, fericită tare și recunoscătoare îți sunt ție și Cerului pentru pacea ce îmi este dat să o trăiesc.
Știu că m-ai ales pentru că ai planuri cu mine. Vrei să mă ajuți să evoluez, să mai cresc un pic, să înțeleg cine sunt și care e misiunea mea. Sper să nu te dezamăgesc vreodată, iar dacă te voi dezamăgi și nu îmi voi da seama, te rog să mă ierți.
Aveai doar 5 luni când mi-ai spus mamă și atunci am știut că am meritat să port acest nume și îți mulțumesc. Știu că atunci când nu mă zărești prin cameră, mă cauți cu privirea, iar mirosul sânului meu încă te liniștește atunci când ești agitată. Când am început diversificarea, am fost un pic tristă. Știam că laptele meu, pârâul iubirii care te-a crescut până acum va seca din ce în ce mai mult, și va face loc “unor ambalaje” pe care le vei găsi poate amai dulci și mai bune.
Nu uita te rog cu câtă dragoste te-am alăptat în fiecare secundă și o voi mai face atât cât vei mai avea nevoie de mine, nu uita că prin seva mea ți-am transmis tot curajul meu, toată încrederea, liniștea, armonia, înțelepciunea, lumina mea.
Acum știu că am primit acești sâni nu că să-i îndes în push-ups cum făceam până acum, ci că să mă uit la chipul tău angelic cum soarbe din mine pacea.
Parcă văd un tablou cu îngeri.
Cine spune că Raiul nu este aici, în camera noastră, atunci când îmi respiri cu gurița ta mică la sânul meu cald?
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
