Pentru cine a avut obiceiul să se mai uite la istoria oamenilor pe pământ, nu e nicio surpriză. Nu sunt românii nici de data aceasta moțul planetei.
S-a mai întâmplat, mai exact s-a întâmplat de fiecare dată cam la fel. Curios lucru – sapienșii nu învață mai nimic din trecerea timpului.
Și anume: extremismul se naște când politicul abandonează societatea, transformându-se într-un cartel care se slujește doar pe sine. Acesta este mult-hulitul (și pe bună dreptate) “sistem”.
În mod particular, în cazul românesc, Iohannis a fost confiscat din prima clipă de sistem, trimis la plimbare peste mări și țări, cu avioane de lux. I-au dus paltonul și în lungul său somn pe tronul istoric.
Votanții s-au simțit abandonați (nu mai intrăm în detaliile de nuanță referitoare la rolul constituțional al președintelui). Și pe bună dreptate. Chiar au fost abandonați. Pe românește, președintele și-a băgat picioarele în țară. Picioare lungi, săsești, nu așa.
În afară de lupta câștigată cu adversarul său politic, Dragnea, care a făcut olecuță de pușcărie, și aia la mișto, Iohannis n-a reușit pe plan intern decât să îngroape PNL-ul și să îl facă să devină un fel de lacheu al PSD-ului.
Iohannis a legitimat abandonul. Anti-corupția a devenit treptat irelevantă sau chiar ridicolă. Ideea de dreptate însăși a fost compromisă.
Cetățenii nu și-au mai văzut marii hoți la pușcărie nici măcar cât în epoca Băsescu. Protestele din stradă au fost confiscate politic, iar justiția a eșuat lamentabil, catastrofal.
Sentimentul general este că justițiarii au devenit mai interesați să își apere privilegiile nerușinate. Nicio legătură cu interesul public.
Treptat, societatea s-a simțit cu totul abandonată, dezamăgită de aceiași politicieni inepți, din ce în ce mai prost pregătiți, parțial alfabetizați, dar la fel de puși pe căpătuială – ei cu toată șleahta și cu tot neamul lor.
Și astfel calea a fost deschisă. Pe calea aceasta întotdeauna pășesc demagogii. Demagogul latră mai abitir ca toți. Rezolvă totul peste noapte.
Inquam Photos / Liviu Chirica
Pentru că este totuși o societate primitivă, în România s-a adăugat și nuanța drăguță că astfel se face și voia lui Dumnezeu, ai cărui preferați suntem chiar noi, românii. Astea sunt gusturile lui Dumnezeu, ce să facem?
Demagogii promit răzbunare, promit demnitate și n-au nicio soluție. Ce știu ei să facă este să se urce pe valul de ură populară împotriva clasei conducătoare.
Guvernarea îi depășește. Cu cât societatea e mai frustrată – și româneasca este, după ani de pandemie și războaie vizibile și invizibile -, cu atât mai mare tentația extremismului.
Extremismul se naște din sărăcie, dar se naște și pe fondul creșterii economice neînsoțite de sentimentul demnității individuale și naționale (cazul românesc actual).
Extremismul se mai naște din abandonarea rațiunii, în urma stimulării exclusive a pulsiunilor revanșarde.
La asta excelează extremiștii. Prea multă teslă căutând să lovească și prea puțin cap, ca să rezumăm așa.
Mai există câteva filtre care pot tempera excesele într-o societate.
De pildă, presa. În România, însă, presa s-a compromis într-un hal fără de hal, de când a devenit câinele de companie al puterii.
De pildă, sistemul de educație, care cultivă gândirea critică, gândirea pur și simplu. În România, nu e cazul. Sistemul de învățământ și-a abandonat și el menirea.
Țara toată pare părăsită de oameni care au încredere că existența anume în acest loc de pe pământ are, mai are sens – acum, în mileniul al III-lea. În schimb, au înflorit călușarii și căciulile dacice. Asta e “tradiția”. Ca de fiecare dată, lucrurile sunt mai complicate. Este și o traumă profundă născută pe fondul durerii nevindecate a milioanelor de români care și-au luat lumea în cap.
Și a mai venit – bombonica de pe colivă – și o rețea socială care promovează vidul absolut, care te ține departe de orice tentativă de a gândi și îți umple timpul cu nimic.
În plus, îți alimentează, dacă e plătită de cei interesați, pofta de a îndrepta lumea dându-i foc. Și așa am ajuns noi astăzi aici, iar până mâine e tot mai departe.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
