Nu mai e vorba demult despre Mihaela Rădulescu.
După vreo săptămână de rufărie murdară, lucrurile se mișcă. A existat un protest în fața protv-ului care deocamdată tace mâlc, s-au ridicat multe voci pe diferite intensități care susțin comunitatea lgbtq și se dezic de crezul homofob al Mihaelei Rădulescu, se încheagă o campanie Activewatch “din partea mea ai un NU” dedicată direct acesteia și care prinde contur și câștigă vizibilitate zdravănă în online. Și cu scop de cireașă de pe tort, astăzi revista Elle a anunțat oficial că își încheie colaborarea de 10 ani cu vedeta.
Am auzit în sus și-n jos zicându-se că ar trebui ignorată Răduleasca, lăsată să fiarbă în sucul propriu fără grăsimi saturate, să urle la lună din partea ei de lume. Că băgând-o în seamă doar îi dăm apă la moară, îi creștem imaginea prin anti-imagine, că așa o rebranduim, noi și PR-ul de la Romanii au talent.
Let’s agree to disagree. Așadar s-ar putea să nu fie atât de bine dacă ne apucăm s-o ignorăm pe Miha, să ne facem că nu există fiindcă e prea îngustă la minte sau prea siliconată pentru a fi luată în seamă de mințile antrenate care nu consumă mondenități ieftine.
De ce? pentru că există restul. Restul care o foarte bagă în seamă, o foarte aprobă, care nu întâmplător sunt și apți s-o susțină tabloidic și care se alătură lăturilor ei despre normalitate. Restul care-i ridică în slăvi caritatea (pe care nu vreau s-o combat, nici să-i permit să o scuze), și o invocă drept o izbăvire.
Iar femeia nu se adresează unei mâini de oameni, ci are vizbilitate enormă și există neiertător de mulți care o ascultă, o sustin din inerția vremurilor în care spunea mult mai puține inepții, o admiră si o promovează.
Astfel, disursul ei homofob riscă să rămână ca un șut pe poarta goală, dacă îl vom trece cu vederea, doar pentru a nu ne asocia cu scandalul mocirlos.
Ce e cu adevărat clar e că a rămas o persoană publică inflentă în showbizul românesc- nu degeaba e în juriul de la Romanii au talent, juriu compus în principal cu scopul de a sparge audiențe. Deci altfel spus, trece drept formatoare de opinie, figura ei se asociaza cu un standard, a fost imagine de campanii, chip pe sticlă, charistmatic și vivace.
Dacă nu există un raspuns la judecățile ei ‘de valoare’ și la exprimarea ei nocivă, practic ecoul acuzelor și al stigmei pe care le-a pus relațiilor de același sex vor rămâne ca un viral pe care unii îl vor lua de bun. Și nu lași viralul fără să-i dai replică, fiindcă ies mutații.
Nu mai e nevoie să dezbatem la ce normalitate instigă ea, pentru că toții cei care ați citit ‘mica ei dizertație’ ați simțit asocierea contextuală pe care a făcut-o între teroriști și cerșetori sau gay.
Când am zis că e formator de opinie, m-am îngrozit la gândul acelor opinii pe care le-ar contura.
Opinii care se asimilează cu plăcere în societatea noastră încă profund tradiționalistă și bisericoasă.
Opinii care vor atinge comunitatea homosexuală nu vizibil, ci prin propagarae lentă, prin ricoșă.
Există doamne care s-au identificat cu Mihaela-mama și care-și va privi cu durere sau respingere fiul sau fiica homosexuală. Există poate public care s-a inspirat din Mihaela-motivaționala, care acum poate-și procesc diferit colegii de serviciu în cauză, prietenii, vecinii de bloc.
Sunt bărbați care râvnesc la Mihaela-femeia, și cărora aceasta acum le-a înfierbântat rezerva de testosteron prin aceast atac la comunitatea gay, le-a confirmat bărbăția aia câș, înțelesă prost și manifestată și mai prost.
Iar de aici nu M. Rădulescu suferă, nu fanii ei bine spălați pe creier sau nostalgici, nu proteveul, ci oamenii care se iubesc cu oamenii de același sex într-o normalitate pe care ea nu o poate înțelege, care poate vor întâlni reacțiile oamenilor influențați de Miha și vor simți pe propria piele ecoul ei ca un cântec lung și prost.
Eu văd în reacția împotriva unei mentalități greșite un exercițiu social excelent care nu trebuie să aibă de-a face cu cantitatea de iaurt sau orgasme servite de dumneaei la micul dejun, cât aleargă zilnic sau ce mai face ăla mic al ei în raiul ăla ferit de gropile de București.
Și repet, deștept ar fi să înțelegem corect mesajul și ca manifestarea să nu fie atac la persoană, ci o luptă clară importiva prejudecăților absurde care dor și afectează adevărata normalitatea a oamenilor, în diversitatea lor.
Și acum nu-mi mai rămane decât să-mi doresc un lucru spre deliciul pamfletului, și anume ca Mihaela să intre in gura lui CTP, că de-acolo nu mai iese vie.
Aici vă puteți indigna și voi – Campania Activewatch DelamineaiunNu.
Love no matter what.
Pe Loredana o găsiți și aici.
Citiţi şi
My Policeman – Povestea tragică a dragostei interzise
Dorința sau absența? – Matthias & Maxime
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
