Chiar dacă nu pleci în vacanţă, evenimentele speciale nu lipsesc. Iată ce s-a mai întâmplat în ultima vreme în Bucureşti.
1. A doua experienţă la Cinema Light, la mall-ul Liberty (predestinat ca nume pentru accesul la cultura mondială), cu o transmisie în direct de la Teatrul Naţional din Londra, a fost poate chiar mai interesantă decât cea cu spectacolul „Frankenstein”, pentru că era vorba de o piesă clasică a lui Cehov, care părea scrisă mai ieri, şi nu în 1903, acum peste 100 de ani. Pentru că datoriile la bănci şi cheltuielile mai mult decât ţi-e plapuma sunt cât se poate de actuale. Personajele sunt perfect conturate, zugrăvind drama unor boieri scăpătaţi înconjuraţi de profitori, care tapează de bani cu o îndemânare demnă de cauză mai nobilă, dar și de niște foarte insistenți nou îmbogăţiţi, la prima generaţie încălţată . Publicul era predominant din lumea teatrului bucureştean, cu actori precum Marius Manole, care şi joacă în piesa pusă în scenă la Naţional de Alexa Visarion, dar şi Emilia Dobrin, Irina Săulescu ori Claudiu Bleonţ… Spectacolul a avut şi o scurtă prezentare, inclusiv a viitoarei stagiuni, din care nu va lipsi o comedie modernă, montată de chiar directorul acestei instituţii prestigioase.
2. Doamnelor, aflaţi că s-a lansat pentru dumneavoastră o revistă care să vă ajute la bucătărie. „Paprika” după numele postului de televiziune pe care unii abonaţi norocoşi o şi prind câteva ore bune pe zi (așteptăm să fie 24 din 24, cu reluări pentru noctambule). Lansarea s-a făcut la un complex foarte în vogă, Ambasad’Or, unde, pe lângă o piscină luminată în albastru şi câteva corturi, în care nu se ştie bine ce se întâmplă, există şi terasele extrem de populate monden, în ultima vreme. Seara a început cu câteva discursuri şi a continuat cu un bufet supravegheat de Antonio, italianul bucătar din emisiunea „Dănuţ SRL”. Mesele erau împodobite cu coroniţe de busuioc, mentă şi chili, dar puteai să porţi şi la gât o ghirlandă tot cu ardei, despre care se spune că ar fi fost botezaţi astfel pentru asemănarea lor cu cei capia, de însuşi descoperitorul Americii, Cristofor Columb. Picantă poveste! Până şi pe tort se regăseau, chiar dacă nu a fost unul iute precum ciocolata cu piper. A existat chiar şi un concurs: „Cine recunoaşte ingredientele dintr-o salată”. N-a mers trişeria să încerci de la tine să înşiri tot ceea ce îţi dă prin minte că ar putea să folosească un bucătar stilat. Te prinde imediat că n-ai gătit în viaţa ta. Totuşi, ai şansă de premiu de consolare – pizza sau brânzeturi – de care cu siguranţă că nu-ţi pare rău. Dimineaţa, în acelaşi loc, mersesem la o filmare despre nunţile regale. Atât de comentate în ultima vreme, din păcate de multe ori de necunoscători sau de cei cu intenţii bune dintre cele cu care e pavat iadul.
3. Ca să rămânem tot la bucate, nu de mult s-a încheiat şi turneul Principesei Margareta (cea mai elegantă prezenţă de la ceremoniile din Monaco) cu cartea Alteţei Sale Regale, unde dezvăluia nu numai reţete nebănuite, ci şi atmosfera din lumea celor cu sânge albastru. Totul s-a petrecut la Hotelul Boutique Carol, construit la 1906 şi ascuns undeva pe lângă parcul cu acelaşi nume domnesc. Atmosfera a fost atât de distinsă încât parcă te desprindeai de lume şi de ştirile adesea tulburătoare. Cocteilul, pe lângă şampania fină, roze, a cuprins şi două dintre reţetele deja publicate la editura Curtea Veche. Senzaţia frumoasei după-amieze a fost o fetiţă de 3 anişori, care spunea că are numai 2, încă de pe acum trişa la vârstă, şi care părea desprinsă dintr-o carte de poveşti: blondă, cu ochi albaştri şi o rochiţă cu trandafirași.
3. Şi acum despre o incursiune în timp, organizată de Pepsi, care a sărbătorit intrarea faimoasei băuturi acum câteva decenii pe piaţa românească. Atunci când era o adevărată izbândă să intri în posesia unei sticle, mai târziu contrafăcute în dubiosul Quick-Cola ori greu procurabilul Cico. Originalitatea evenimentului a constat în faptul că organizatorii au adunat obiecte din trecutul multora, intitulându-şi expoziţia „Consignaţia ’70-’80”. Acolo şi-au găsit locul rotilele Gianinei Corondan, rochia de la Mamaia a Oanei Sârbu, casetele de operă ale Vioricăi Bucur, Maria Mirabela cu vedeta sa cu tot: Medeea Marinescu, venită deja cu următoarea generaţie, puştiul, adorabil care poartă pălărie de foarte mic ori radiouri devenite vintage, la care se asculta ilegal şi riscant Europa Liberă, care ne rămăsese singura speranţă. Mergeţi în Grădina Ordinului Arhitecţilor, ceva mai sus de Cărtureşti, şi nu departe de cinema Patria, fost ARO. Merită să călătoriți, fără dezavantaje, vreo câteva decenii în urmă , unde nostalgia ne face să ne amintim mai îngăduitor de cele rele, care am vrea să se spele, dar mai întâi să se cunoască, spre a nu se (Doamne ferește!) repeta!
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
