Îl privesc cum păşeşte încrezător pe alei… Nu poate trece neobservat. Kilogramele s-au înghesuit în ultima vreme să se aşeze pe trupul altădată zvelt şi uşor. Nu le mai poate controla, probabil nici nu mai are şi puterea asta. Între a fi managerul unei multinaţionale cu nume „greu la cântar” şi familie, între maratonul răspunderilor care se derulează zi de zi în mintea-i ageră şi deplasările pentru care face slalom printre cursele de avion… surplusul de greutate devine dificil de controlat. Cu toate astea, zâmbeşte mereu, râde copios, debordează de energie şi viaţă… Are o vitalitate contagioasă. Râsul sănătos şi kilogramele adunate au pus mereu paravan trăirilor interioare, momentelor de îndoială şi clipelor de deznădejde. Câteva riduri se încăpăţânează să mai plece de pe fruntea-i senină atunci când vorbeşte mult… Şi asta o altă formă de a ascunde că în spatele „afişului perfect”, zidul este uneori scrijelit şi are răni nevindecate.
Îl aud spunând uşor nesigur: „Nu ştiu ce-or vedea toţi într-un răsărit de soare?? Soarele răsare la fel în fiecare zi…”
Suflet drag… hai să-ţi spun de ce soarele nu răsare în fiecare zi la fel.
Soarele ăla de guvernează ziua în care tu te-ai născut, nu poate să răsară zi de zi la fel.
Dacă încă te odihneşti, te-ar chema să vezi globul sângeriu care e aruncat pe cer pentru ca tu să poţi începe o nouă zi.
Când începi o dimineaţă plimbând îngândurat câinele pe străzi, soarele încearcă să se facă văzut în gândurile tale, multe şi ordonat aşezate, dar nu are loc niciodată. Din vârf de munte, soarele se proţăpeşte pe cea mai înaltă creastă şi umple văzduhul cu viaţă… aia de unde toţi, inclusiv tu, ne luăm puterea să mergem mai departe. La alt capăt de lume, pe valuri de mare, răsăritul este un act de iubire cu albastrul fără margini… acolo globul de aur este aruncat peste perdeaua de apă şi urcă vertiginos, la fel cum urcăm toţi, cum ai urcat şi tu în viaţa asta… Dacă-i urmăreşti atent ascensiunea durează mai puţin decât să te dezmeticeşti într-o dimineaţă. Dar în momentul ăla te încarci cu toată pofta de viaţă şi toată energia lui.
Şi dacă drumul te poartă în caii putere 4×4 ai maşinii tale pe autostrăzi din câmpie, ai să-l vezi cum împrumută din culoarea lui grâului copt şi macilor presăraţi pe câmp…
De la fereastra multinaţionalei nu se vede asta niciodată… dar când drumurile te poartă dincolo de porţi, caută să vezi că soarele nu răsare la fel în fiecare zi. De la alte ferestre soarele răsare diferit, de la fereastra unui apartament de bloc, al unei case cu mansardă, a unei cabane, până la fereastra casei simple de la ţară, a unei mănăstiri sau a unui spital, totdeauna e diferit.
Şi nici pentru fiecare dintre noi el nu încălzeşte la fel… Pentru un copil, soarele aduce o nouă zi de şcoală, speranţă şi încredere, pentru un bolnav, căldura lui aduce o nouă zi de durere, dar şi speranţa la vindecare, pentru un bătrân poate însemna o zi mai puţin din viaţa lui, dar şi recunoştinţa că a mai prins încă un răsărit… Pentru nimeni însă nu răsare la fel.
Cât încă mai ai vreme, dă valoare unui răsărit de soare în viaţa ta. Peste ani, cine ştie de la ce fereastră te vei întreba dacă ai văzut vreodată cum se naşte o zi, crezând că „soarele răsare în fiecare zi la fel”…
Guest post by Daniela
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Horoscopul ultimului Mercur retrograd din 2024 ( în Săgetător, 26 noiembrie – 15 decembrie)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
