De dragul aparenţelor, el strânge în brațe pe altcineva

4 March 2017

Zodiacul chinezesc m-a avertizat: atenţie la accidente! Ha! M-am gândit… o să plec totuşi cu maşina, ce va fi va fi! Am condus prudent, am fost un sofer exemplar, nu tu viteză, nu tu muzică la volum maxim.

Dar ”accidentul” prezis de horoscop nu avea nicio legatură cu şofatul. Nu, absolut niciuna. Un timp nici nu am ştiut exact ce m-a lovit. Singura certitudine era că mă pierdeam în ochii lui atunci când mă privea şi că totul în jurul meu dispărea atunci când îmi zâmbea. Dimensiunea “ceva”-ului care mă lovise creştea proporţional cu trecerea timpului. Am aflat că numele meu îi era foarte familiar, că maşinile pe care le conduceam erau aceeași marcă, iar vieţile noastre erau absolut normale şi niciunul dintre noi nu căuta să schimbe ceva. Și totuşi…

cuplu love

Am continuat miraţi să ne descoperim unul pe celălalt, în ciuda sutelor de kilometri care ne despart, în ciuda riscurilor pe care ni le asumăm în fiecare zi, în ciuda faptului că toate ne sunt potrivnice. Sunt zile în care trec de la agonie la extaz şi invers, nopţi în care ceasul meu biologic atât de dereglat mă trezeşte conştiincios la ore imposibile şi mintea mea o ia razna și îşi imaginează tot felul de lucruri.

Întrebarea care mă urmărește mereu este ”până când?”. Cât voi putea să traiesc aşa, agăţată între două lumi, să trăiesc într-un loc deşi-mi doresc cu disperare să fiu în altul. Nimic nu mai e la fel, nimic nu va mai fi vreodată la fel. Liniştea mea o regăsesc doar în braţele lui. Şi, de dragul aparenţelor, el strânge în brațe pe altcineva. Înțeleg foarte bine lucrul asta, dar îmi e greu să îl accept. Şi parcă asta nu era de ajuns, atunci când fac doi paşi în spate să îl las să salveze aparenţele, apare de nicăieri şi-mi spune că mă iubește. Şi culmea, simt asta chiar așa, la kilometri distanţă, şi iar începe plimbarea de la agonie la exaz, ca într-un montagne russe.

Nu ştiu de ce a trebuit să fie aşa, nu ştiu până când, dar adorm fredonând melodia Innei “Cum ar fi?“…

Guest post by M.A.

Și tu poți scrie pe Catchy! ?

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro



Citiţi şi

Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)

Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea

Am divorțat. Așa, și?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. M.A / 5 January 2020 17:11

    Buna, Corina 🙂
    Scuze de intarziere…Desi nu cred ca te va ajuta in vreun fel, o sa incerc sa iti raspund la intrebari.
    In primul rand, cred ca asa cum nu exista doi oameni la fel, fiecare poveste e la fel de unica si nu se poate incadra intr-un tipar standard.Da pot exista asemanari, mai multe sau mai putine, dar cam atat. Asa cum am scris, nu a fost ceva programat, nu am cautat ceva anume, nu simteam ca.mi lipseste ceva la momentul in care ne.am intalnit… si vorbesc acum in numele meu, pentru ca intotodeuna exista doua variante ale povestii. Lucrurile s-au intamplat firesc, ne-am descoperit unul pe celalalt, ne-am completat si ne-am incurajat reciproc. Am descoperit langa el o alta “eu”, una care a lasat jos toata armura ce o purta si s-a aruncat in gol cu ochii inchisi. Am trait o poveste frumoasa… in ciuda distantei am gasit mereu o cale sa ne intalnim riscand amandoi sa aruncam in aer vietile noastre si ale celor din jurul nostru. O sa razi..ne-am dat un an de “proba”. Asta a fost oarecum un termen limita. Dupa un an, eu am stiut exact ce vreau…el nu. Au mai trecut asa inca doi. Nu ma intreba de ce…dar da..trei ani am trait asa. Nici cu el..nici fara el..
    Acum ceva timp am renuntat. Eu am renuntat, pentru ca el n.ar fi avut puterea sa o faca. Am ales sa fac asta pentru ca am inteles ca nu sunt atat de importanta pentru el si pentru ca despartirea noastra durea mult mai putin decat gandul ca el e de fapt cu altcineva ..Am renuntat pentru ca eu cred cu toata fiinta mea ca atunci cand doi oameni se iubesc cu adevarat gasesc puterea si curajul sa treaca peste orice , sa infrunte lumea si tot ce le sta in cale. Altfel, nu e dragoste..e doar un joc.
    Inca incerc sa.mi adun sufletul imprastiat in sute de bucati, dar pot sa-ti spun ca nu regret nimic. Stiu sigur ca viata merge inainte si atunci cand o sa ma astept mai putin o sa iubesc din nou :).
    Cat despre tine, esti singura care poate sa hotarasca cum vrea sa traiasca…doar asuma-ti decizia, oricare ar fi ea. Nimeni nu-ti poate spune daca faci alegerile potrivite sau nu, timpul va stabili asta.

    Reply
  2. Corina / 18 December 2019 9:50

    Sunt curioasă, oare inca mai esti in situatia asta? Ai ajuns la o concluzie? Te.ai oprit tu? A decis el? Continuati inca?
    Articolul tau a ajuns in atentia mea dupa 2 ani de cand l.ai scris,exact cand aveam nevoie sa stiu ca nu sunt singura in situatia asta,cand voiam sa cred ca nu imi construiesc dramele intentionat si ca ceea ce simt si gandesc nu este stupid si gresit.
    Nu am avut curaj sa scriu despre asta dar sunt din aproape acelasi film ca si tine de 3 ani,doar ca si eu sunt legata de o casnicie. Inteleg astfel relatia “de aparenta” pe care spui ca el nu o poate lasa, doar ca nu sunt aparente. Intr.un mod ciudat viata ne poate lasa sa iubim 2 persoane in acelasi timp,nu cu aceeasi intensitate dar in moduri diferite. Pe sotul meu il iubesc pentru ca a fost primul barbat care mi.a rascolit sufletul,mi.a fost alaturi timp de 10 ani si m.a ajutat-inconștient- sa ma descopăr si sa invat cine sunt cu adevarat eu.
    Pe sufletul meu pereche, asa cum il numesc eu, il iubesc diferit, il iubesc pentru ca el mi.a aratat ca iubirea nu are limita,măsură sau standarde, langa el sunt adevarata eu si ma simt completă. As renunța la tot pentru el si el pentru mine si ne.am avanta intr.o aventura riscanta,dar situatia noastra este mult mai complicata

    Reply
  3. Ileana / 6 March 2017 14:57

    “am ajuns sa nu mai cred ce spune,stiu ca numai minciuni sunt,dar totusi de ce m-a cautat de multe ori si de ce mi-a raspuns la mesaje,daca nu ma place deloc???”
    Alexia, ai mai mult de 20 ani? Ești o copilă din toate punctele de vedere, iar asta nu e jignire, e o constatare. Ți-a răspuns și te-a căutat PE NET, deoarece asta nu îl costă nimic și nu presupune nici un fel de obligație din partea lui. Ești, pt el, doar o metodă de a pierde ceva timp atunci când nu are alte variante și un mod de a-și satisface vanitatea, deoarece nu e greu să-și dea seama ce sentimente a stârnit în tine, iar asta îl “hrănește” emoțional, e plăcut să știi, atunci când nu dai doi bani pe persoana respectivă și pe sentimentele ei, că cineva e la cheremul tău când vrei tu.
    Deși pare acum că îl iubești, ceea ce simți nu are cum să fie real, pt că iubirea se clădește ca o casă, cărămidă cu cărămidă, între doi oameni care sunt ÎMPREUNĂ, care se cunosc pe parcursul diferitelor etape ale vieții și relației, care dau înainte împreună, cu bune și rele, așa se naște iubirea reală, durabilă, așa se sudează ea, nu prin mesaje pe site/Facebook și webcam.

    Reply
  4. alexia m. / 4 March 2017 11:37

    OOOffff,stiu sentimentul…..cam asa ceva traiesc si eu…sau am trait..nici nu stiu sigur…cam de doi ani,ma simt ca intr-un montagne russe.Am intalnit un tip pe un site, din alta tara,tot roman este,doar ca s-a stabilit acolo…Am vorbit ce am vorbit…am inceput sa prind drag de el…El a zis ca ma place doar ca prietena,pentru ca este distanta,etc,dar eu nu am vrut sa accept asta…De cand l-am vazut in poze,am simtit ceva ciudat..am simtit ca trebuie sa-l cunosc mai mult,sa aflu lucruri despre el,in poze parea arogant,dur,smecheras,genul ”nu ma prinzi asa usor”,dar totusi arata bine,corp lucrat,ochi albastri,par castaniu,privire si zambet atragator,care te fac sa simti ceva,o scanteie in suflet…Multe luni nu am mai vorbit,dar eu l-am cautat iar pe acel site,vorbeam ce vorbeam,iar disparea cateva luni,eu tot voiam sa incerc sa-l descopar mai mult,sa-l fac sa ma placa nu doar ca pe o amica…Stiu ca nu era bine asta,dar chiar daca mintea imi spunea sa renunt,sa stau linistita,inima nu ma asculta,imi placea sa vorbim,ma simteam bine cu el,simteam ca ne cunoastem de mult,vorbeam usor,ca doi prieteni vechi;am tinut-o asa mult timp,adica,vorbeam,dupa el disparea fara nicio vorba cateva luni,eu iar ii dadeam mesaj,iar vorbeam,eu banuiam ca are pe cineva,nu avea cum sa fie singur;desi el la inceput imi spusese ca e liber ca pasarea cerului :)).Tot asa,pana cand ,tot cautandu-l,el a zis sa vorbim pe facebook…sa ne fie mai usor …am inceput sa vorbim si acolo,poze,etc,flirt,ne-am vazut si la web(cred ca a fost cea mai frumoasa zi,aceea,la web,am simtit ca plutesc,inima imi batea ca nebuna,parca eram in extaz,aveam si o gramada de emotii,sa-l vad pentru prima data,sa vorbim fara sa mai scriem,a fost ceva minunat,cred ca si pentru el,imi spunea ca ii bate inima si lui,dupa ce am incheiat sa vorbim la web,era adrenalina si emotii si …orice,ziua aceea n-o voi uita niciodata)…Am tinut-o din nou asa,cu mesaje,web,flirt,cam doua luni,pana cand el a disparut fara nicio vorba,brusc,nu mi-a mai raspuns la mesaje,timp de doua luni,eu banuiam ca s-a impacat cu fosta,ca il urmaream pe facebook,vazusem ca ea ii daduse niste like-uri,si exact in ziua cand i-a dat like fosta,nu am mai vorbit…Evident,am suferit ,chiar daca stiam ca nu se poate ceva intre noi…dar totusi cand ai dovezi clare,ti-e greu sa accepti….In fiecare zi,ma gandeam la el,mi-era dor de privirea lui,de zambet,de mesaje,de tot…chiar am plans pentru el,de multe ori;incepusem sa ma resemnez,am zis,asta este,trebuie sa-mi iau gandul de la el,sa-mi continui viata,sa-l uit,dar mi-ar fi placut macar sa-l intalnesc o data…..Si,surpriza,doua luni mai tarziu,m-a cautat,am vorbit din nou,imi zise ca fosta lui s-a maritat cu altul,etc,ca nu s-au impacat,el sigur a avut tentative,stiam ca sufera dupa ea,dar nu am zis nimic,am zis poate reusesc sa-l fac sa uite de ea,ne-am vazut iar la web,iar emotii,complimente,el chiar m-a intrebat daca as vrea sa ne vedem cand vine in tara,in concediu,sa petrecem ceva timp impreuna,nu ma asteptam sa-mi zica asta,m-am minunat,dar totusi am raspuns ca nu stiu sigur,ca trebuie sa ma gandesc,nu aveam totala incredere in el,chiar daca as fi fugit imediat la intalnire,nu voiam sa vada ca sunt nebuna dupa el,nu voiam sa stie ca imediat as fi cazut la picioarele lui,am totusi demnitate.Am vorbit,etc,si stabilisem oarecum ca ne vedem,nu era sigur suta la suta,dar ma gandeam ca cine stie,poate am noroc macar sa-l vad o singura data in viata,ca mai mult nu credeam ca se poate;imi doream o imbratisare,un pupic,o poza cu el :).Si,ca de obicei,fara niciun avertisment,a disparut iar…..Vreo 4 luni n-am vorbit,pana cand eu am inraznit sa-i urez Craciun Fericit,stiam ca e posibil sa nu raspunda,dar spre surprinderea mea,a,raspuns,am vorbit ,am reluat legatura,iar flirt,emotii,la web nu am reusit sa ne vedem,dar mi-a zis ca are pe cineva acum,dar ca sunt certati,ca s-a gandit la mine de multe ori,dar ca era mai bine pentru mine sa nu vorbim….I-am zis ca mi-a fost dor de el,de discutii,mesaje,etc..n-am zis nimic de intalnirea anulata,el a zis ca au fost niste momente grele pentru el si de aceea nu am mai vorbit…Ne-am trimis poze,eu i-am zis ca am anumite sentimente pentru el,nu ca-l iubesc,ci doar ca am nevoie de el,ca e pustie viata mea fara el,ca ma simt fericita cand vorbim…El a spus ca nu stie ce sa zica,ca este coplesit,ca se simte vinovat,ca mai mult rau a facut,etc,etc,a mai zis ca poate i-a dat cu piciorul unei fete cu care ar putea avea un viitor…multe vorbe faar rost….dar care ma fac sa am speranta….fir-ar sa fie 🙁 .Si cum era de asteptat,a dat bir cu fugitii iar,normal,s-a impacat cu iubita lui,ca am vazut pe fb lui ca a pus poze ,ca este cu ea nu stiu unde,desi dupa ce i-am declarat ce simt pt el,a sters toate pozele,mi-a zis ca le lasa in urma pe toate,etc,am ajuns sa nu mai cred ce spune,stiu ca numai minciuni sunt,dar totusi de ce m-a cautat de multe ori si de ce mi-a raspuns la mesaje,daca nu ma place deloc???Acum astept sa vad daca,ma mai cauta,eu as vrea sa pot rezista fara sa-i mai dau mesaje,nu merita,m-am saturat de minciuni,de fuga lui continua,un regret imensa,ca nu am reusit sa ne vedem in realitate macar o data,pentru ca eu mi-am facut atatea sperante cu el,simt ca e sufletul meu perecje,ca as vrea sa ma cunun cu el,sa ne facem o afacere,sa locuim impreuna cu baietii lui(am uitat sa spun ca a fost -casatorit si are doi baieti,a divortat,dupa divort a avut alta relatie de cativa ani,s-a despartit ,etc,acum are alta relatie,stiu,e o zapaceala completa:))).Eu,la fel,am o relatie de cativa ani buni,dar simt ca el este baiatul pe care l-am asteptat toata viata,imi place chipul lui,ochii lui,zambetul,vocea,zodia lui care este compatibila cu a mea,etc,dar nu pot din pacate sa-l fac sa ma vrea….Inteleg ca este in alta tara,ca s-a obisnuit acolo,ca si-a format o cariera,si-a gasit pe cineva si nu da semne ca ar vrea sa revina in tara….deci nu am ce face…Doar sa incerc sa nu ma mai gandesc,sa revin pe pamant,desi simt ca il vreau din toata inima si as face orice doar sa fim impreuna,macar sa incercam,as risca totul pentru el,m-as muta la el,acolo,mi-as risca relatia de ani buni,mi-as parasi tara,dar mi-e teama ca el nu merita nimic….Totusi ma bucur ca am trait cateva zile pline de fericire,chiar daca doar pe net,prin mesaje,poze si web alaturi de el….Cred ca v-am plictisit cu atata scris,dar mi-ar placea niste pareri,ce credeti despre el,despre mine….Va rog sa nu jigniti,asta nu accept….

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro