Spuneți ce vreți, aruncați cu piatra, da’ io tocmai am avut revelația vieții mele. Îmi plac misoginii. Vreau ca următorul meu iubit să fie misogin până în măduva oaselor.
Haideți să vă explic de ce. Păi, conform teoriei lui Dostoievski (nu vă impacientați, nu îl citesc. Am aflat de pe Facebook și mi-a fost validat de una bucată mamă deșteaptă foc), ateii ar fi fost, și de fapt, sunt, în adâncul sufletului, cei mai ardenți credincioși. Eu mi-am și explicat de ce. Dar nu ne băgăm în adâncimi, că știți unde ajungem.
Să ne întoarcem la ei, ”necredincioșii” necesari sufletului nostru de femei singure și amărâte. După îndelungi cugetări de vreo… 5 minute mi-am dat seama că misoginul este fie un copil și mai răsfățat decât restul bărbaților, fie unu’ care și-a luat-o în freză atât de rău, încât i-a fost zdruncinată din temelii credința în femeie și capacitatea ei de iubire și dedicare. Nu, nu e vorba că lui nu îi plac. Și nu, nici că o vrea doar la cratiță, frecând dușumele și baia cu periuța (lui) de dinți. Are doar nevoie de mai mult timp și confirmări mult solide decât restul bărbaților. Mai multă blândețe, răbdare, determinare, perseverență și forță. Și, hai să fim serioase, doamnelor! Victoriile cel mai greu obținute sunt cele mai dulci. Eu, una, nu mă dau în vânt după leșinați și nici pe Don Juan nu îl vreau, că prea e plin de iubire. Oriunde, oricând și cam cu oricine.
Cred că, în adâncul sufletului, misoginul este bărbatul care știe să iubească cel mai frumos. E bărbatul care oferă tot pentru că el vrea tot. E pasional și fidel. E îndrăzneț și puternic. Și nu uita, e cel mai greu de cucerit, deci ești singura câștigătoare a marelui premiu. Nu îl împarți cu nimeni. Ai uitat? Lui nu prea îi plac. Le desconsideră, ridiculizează, bla, bla, bla.
Știți de ce nu mă convinge în niciun fel masca de fier a misoginilor? Nici aerele și nici superioritatea aparentă pe care o afișează? Pentru că nu există om pe lumea asta să nu vrea iubire. Să nu vrea a iubi și să fie iubit. Să nu își dorească a îmbrățisa ori a dormi în brațele cuiva.
Și știți în ce mai cred? În suferință. Orice vietate bipedă de pe acest pământ și-a primit porția. Mult, puțin, cine suntem noi să judecăm dimensiunile sufletești ale oamenilor? Fiecare cât poate duce. Și fiecare a încercat, în felul lui, să se ferească și să își oblojească rănile. Cum poți să judeci un om pentru că se apără de ea? Și ce dacă alege să o facă prin aroganță, susceptibilitate și necredință? Hei, guys, e vorba de durerea-n suflet, care nu trece nici cu algocalmin, nurofen ori cocktail-uri de antidolorifice. Unii dintre acești bipezi au decis că nu mai vor așa, iar, pentru a risca, premiul trebuie să fie cu adevărat baban și tentant.
Ho, feministelor! Nu îmi săriți în cap. Voi nu sunteți doar un premiu. Cu siguranță nu. Dar, dacă sunteți șmechere, știți foarte bine că el așa trebuie să creadă. Iar dacă se lasă cu iubire serioasă și happy-ending, ce mai contează cine ce crede? Nu, nu e vorba de strategii și tertipuri. E vorba de a ști ce vrei și iubire. Dacă ești femeia lui, cum te-a văzut, cum l-a trăsnit. Drept în moalele inimii. Că, apoi, el va încerca să se mintă și nu va dori a crede că e knock-out, asta nu mai e problema ta. Băiat deștept fiind, o să-și dea singur seama că e mult mai mișto un pat matrimonial plin decât unul pe jumătate gol. Mai ales dacă e umplut de femeia minunată care a reușit să îl cucerească.
Eu așa zic, măi doamnelor și domnilor. Acum, se poate să mă înșel. Se prea poate ca misoginul să fie doar un om mic-mic cu un suflet și mai mic, care are impresia că e un demiurg al sexualității. O fi, dar nu prea cred. Așa că, până la proba contrarie, lăsați misoginii să vină la mine! Pentru că mie îmi plac provocările, luptele acerbe (corp la corp, dacă se poate) și redutele greu de cucerit.
Pe Ioana o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu poți vindeca trupul separat de minte. Legătura traumă-boală
Povestea pantofilor portocalii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.