Sinuciderea lui Robin Williams a fost îndelung mediatizată. Ce ar mai fi de spus? S-a speculat din belșug pe marginea potențialelor ipoteze care au dus la sfârșitul tragic al celebrului actor: o depresie veche, survenită pe fondul consumului cronic de alcool și droguri, accentuată de aflarea veștii că actorul are boala Parkinson și o tumoră la creier. Într-adevăr, dacă aceștia au fost adevărații factori, au fost suficienți ca să dezechilibreze și cel mai puternic spirit.
Sinuciderea este un subiect delicat, mulți specialiști insistând ca el trebuie să fie abordat cât mai rapid și mai direct cu putință. În România, dacă o persoană dorește să își termine viața, conform Legii Sănătății Mentale art 45, ea poate fi spitalizată nevoluntar (adică forțat).
Nu despre legislația româneasca vreau să vorbesc, ci despre care ar putea fi o eventuală cauză pentru care unii oameni sunt mai inclinați să opteze pentru terminarea vieții ca soluție finală. Este clar că mulți trec prin probleme asemănătoare, însă nu toți se sinucid. Întrebarea care se ridică și care ar putea oferi variante de răspuns în cadrul managerierii riscului de suicid este: care este diferența, la nivel neuronal, între cei care văd în sinucidere o opțiune și cei care continuă să își trăiască viața, în ciuda neajunsurilor ei?
Un posibil răspuns ar putea fi dat chiar de către un cercetător roman născut în Brăila. Constantin von Economo, căci despre el este vorba, a făcut această descoperire în anul 1929. Mai târziu, ca omagiu adus geniului său medical, Austria a emis, în 1976, un timbru cu chipul său.
Ce sunt acești neuroni von Economo care ar putea deține răspunsul la întrebarea “de ce unii se sinucid și alții nu?”.
Acești neuroni cu arbori dendritici neobișnuiți, se găsesc în zona cortexului cingular anterior și în zona anterioară a insulei, la marile primate, dar și la balenele cu cocoașă, la balenele ucigașe, la delfinii Risso, la balenele beluga precum și la elefanții africani și asiatici. Recent, ei au fost descoperiți la oameni și în cortexul prefrontal dorsolateral.
Ce îi face deosebiți pe acești neuroni care ar putea deține răspunsul pe care îl căutăm cu toții? Din punct de vedere ontogenetic, neuronii von Economo apar la oameni în săptămâna 35 de gestație (din 40), iar la naștere sunt prezenți în jur de 15%. La vârsta de 4 ani, un copil are deja în jur de 184.000, iar ca adult el va avea circa 193.000.
Ce este important la acești neuroni? Zona în care ei sunt localizați, cortexul cingular anterior, proiectează în cortexul prefrontal procese mentale precum disonanța cognitivă și incertitudinea. Disonanța cognitivă este un disconfort mental experimentat de către cineva atunci când are două credințe, idei sau valori contradictorii. Spre exemplu, un fumător știe că fumatul îl va ucide, dar nu poate nici accepta această idee, dar nici renunța la fumat, pentru că ar admite că vrea să moară. Atunci, el își spune că și bunicul a fumat până la 80 de ani și nu avut nimic. Până când a murit de cancer la plămâni sau emfizem pulmonar, evident. Dar, e important că el nu va muri la 40, ci la 80. Reducerea disonanței cognitive joacă un rol major în diminuarea tensiunilor psihice personale, mai ales în urma alegerilor făcute. “M-am căsătorit cu bețivul asta, care e un abuzator și un agresiv, dar măcar aduce bani în casă și copiii au un tată”. Reducerea disonanței, a disconfortului, intervine în momentul în care noi ne aducem argumente pentru o decizie despre care știm, în adâncul nostru, că nu e bună.
Neuronii von Economo, datorită formei lor aparte, cu arbori dendritici neobișnuiți, se crede că joacă un rol deosebit de important în intuiție, care ne permite să trecem peste sentimentul de incertitudine, luând astfel decizii rapide și rezolvând disonanța cognitivă de care vorbeam mai sus.
Ce legătură au însă von Economo cu sinucigașii? În conformitate cu un studiu german relativ recent, oamenii care se sinucid au pachete mult mai dense ale acestor neuroni von Economo decât cei care mor de moarte bună sau accidentală. Cercetătorii din Germania au analizat creierele sinucigașilor, prin comparație cu creierele altor subjecți, și au ajuns la concluzia că aceste celule poartă receptori pentru neurotransmițători care ajuta la reglarea emoției, neurotransmițători precum dopamina, serotonina și vasopresina. Echipa germană a găsit, după ce a comparat neuronii von Economo ai unor pacienți care se sinuciseseră cu ai altora care muriseră de atac de cord, că densitatea neuronilor von Economo la sinucigași era semnificativ mai mare.
Concluzia la care au ajuns a fost următoarea: dacă acești neuroni joacă un rol atât de complex în procesarea unor emoții precum empatie, vină și rușine, atunci un număr în exces al acestor neuroni poate duce la tulburari emoționale, explicând astfel de ce la un comportamentul sinucigaș aceste emoții sunt prevalente. Dacă nu toți oamenii care se simt rușinați sau vinovați se sinucid, atunci aceasta ar putea fi o explicație de natură neurologică.
Densitatea crescută a neuronilor von Economo nu duce neapărat la sinucidere, precizează cercetătorii. A fi deosebit de empatic în anumite circumstanțe poate fi benefic câteodată, însă poate avea și efecte devastatoare asupra persoanei cu un nivel ridicat de empatie, care este o receptare afectivă a stării celorlalți, o capacitate de a înțelege și de a trăi cu o intensitate asemănătoare stările celorlalți.
Acest studiu nu pretinde că oferă un răspuns în ceea ce privește înțelegerea comportamentului sinucigaș, însă este o nouă piesă ce completează puzzle-ul care este psihicul uman.
Referință: Brune et al, 2011, Neuroanatomical Correlates of Suicide in Psychosis: The Possible Role of von Economo Neurons, Plos One.
Pe Diana Nicolescu o găsiți cu totul aici.
***
Atunci când este vorba de sănătatea ta este important să fii corect informat. Și nu există o sursă mai bună decât informația directă de la medicii de la Harvard Medical School. Site-ul spitalului Regina Maria are de curând o nouă secțiune în care experții americani te vor informa despre ce înseamnă să trăiești mai mult și mai sănătos.
Citiţi şi
Toți acești proști plini de sine
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
