Cățeaua mea este dintr-una din rasele puternice, periculoase. Am primit-o cadou și m-am gândit mult dacă să o iau, pentru că nu am știut cât de agresivă va deveni. Ei, bine, dacă nu îi stârnește nimic instinctul de animal de pază, este blândețea întruchipată.
Zilele trecute, cineva a lăsat poartă deschisă la curte. Ea stătea în fund, lângă poartă, și privea afară cu teamă. Cred că nu și-a pus vreodată problema să sară gardul, pe care l-ar putea escalada cu ușurință. Tot de frică! Sunt sigură că ar face asta doar dacă unul din noi ar fi în pericol. Atunci ar vedea cât este de puternică.
Uitându-mă la ea, mă gândesc deseori la femeile lipsite de libertate.
Libertatea pentru mine înseamnă lipsa fricii și neatârnarea de lucruri și oameni. Așa o definesc eu. Evident, dacă ai norocul să trăiești într-o țară liberă și într-o cultură “sănătoasă la cap”. În alte condiții, nu mă pricep să definesc libertatea.
Lisa mă face să mă gândesc la femeile care își abandonează de teamă toată libertatea lor, neavând nici cea mai mică idee despre cât sunt pe puternice.
Le înțeleg pe cele care fac asta de frică… am fost și eu acolo. Frică te paralizează și te face să te gândeșți că nu există altfel, că nu există nimic, doar un hău urât și negru în spate. Că, dacă renunți la ce ai, nu mai există viață și iubire, și lumina. Și alegi de frică să ții de răul cu care ești obișnuită, doar pentru că îl cunoști și crezi că știi să te descurci cu el.
Nu le înțeleg pe celelalte femei. Nu înțeleg, deși văd des asta chiar la femei care într-o anumită măsură îmi sunt dragi, cum să renunți de bunăvoie la libertate pentru lucruri… pentru o geantă, o broșă, niște pantofi, pentru niște seri în oraș sau niște călătorii prin lume. Orice ar fi, orice ți-ar da, nu merită.
Nu înțeleg cum să dai în schimb libertatea. Nimeni nu oferă nimic gratis, necondiționat. Întotdeauna e un preț și de obicei e mare. Cu cât mai mult primești, cu atât dai în schimb părți din tine, până ajungi să te dai cu totul, să nu-ți mai aparții. Și de cele mai multe ori toate sunt date cu măsură, așa încât și dacă ai visa la libertate, dragă fată, nu o vei putea atinge! Nu vei primi atât încât să te poți elibera. Tot de multe ori, le primești cu împrumut. Adică le returnezi vrei sau nu, la prima supărare mai serioasă. Pe toate… ca o pedeapsa și o demonstrație de putere. Ca să vezi cât de mică ești. Nu știu cum e mai bine, viețile unora sunt complicate și este ușor de judecat, însă e necinstit.
Dar cunosc femei libere, care muncesc mult și au obligații, care nu au genți de firmă și nici broșe prețioase. Care nu au călătorit la capătul lumii. Dar au lumină în ochi și se mișcă într-un fel… liber. Sunt libere, au escaladat garduri, au pășit peste momente grele și au devenit din ce în ce mai libere și mai puternice. În față lor mă înclin, ele îmi inspiră libertate!
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
