Fiecare moment petrecut cu prietenele mele este clar o ocazie de a ne amuza sau, mai bine spus, de a face haz de necaz pe seama societăţii în care trăim. Nu că noi am fi mai breze, că na, avem şi noi doza noastră de nebunie, dar, frate, nu pot să nu fiu uimită când văd că alţii sunt mai demenţi. La ăştia, nebunia se amestecă cu prostia, desigur, şi iese un cocktail Molotov. Ele, prietenele, tipe mişto, de altfel. Categoria aia de femei cărora nu le lipseşte nimic, nici măcar frumuseţea. Poate doar iubirea. Exact, te-ai prins, multe dintre ele sunt singure cuc. Nu pentru că nu şi-ar dori relaţii, dar n-au cu cine. Păi, când i se spune în faţă: „Relaţie? Nu, merci, nu e pentru mine”, (asta în fericitul caz în care dobitocul mai păstrează o urmă de sinceritate în suflet) cum crezi că primeşte o femeie o aşa informaţie? Fix că o palmă peste ochi. Şi după ce întâlneşti vreo trei – patru indivizi d-ăştia, îţi cam vine să-l dai naiba de suflet şi te tot întrebi unde mama naibii greşeşti. Şi începi să enumeri cauzele: poate o colegă invidioasă îţi transmite energie negativă, poate vreun fost iubit ţi-a legat cununiile, poate strămoşii strămoşilor tăi au dat-o în bară atât de tare în viaţă, încât tu, acum, te confrunţi cu o karma de neam pe care trebuie să o rezolvi etc. Un lucru este cert. Lumea s-a schimbat. Şi s-a schimbat atât de tare şi de prost, încât nu sunt şanse să-şi mai revină vreodată.
Ce poţi face tu? Să te înarmezi cu o mare doză de nesimţire, astfel încât să nu suferi. Însă nesimţirea asta dezumanizează. Iar tu, suflet de femeie, nu vrei să fii ca el. Ca el, dobitocul. Ce s-o fi întâmplat în timp, de au ajuns bărbaţii să fie lipsiţi de orice urmă de responsabilitate?
Practic, sunt cam trei categorii de „bărbaţi”, în care nu se încadrează chiar toţi, ce-i drept:
Primii ar fi ăia până în 35 de ani, necăsătoriţi, care încă stau cu mămica. De unde urmă de responsabilitate la ăştia, dacă totul le pică din cer? Banii produşi, asta în cazul în care produc, sunt pentru intrat în cluburi, servit cafeaua la terasă în fiecare zi, achiziţionat hăinuţe, desigur blugi skinny, tricouri sau cămăşi slim-fit şi adidaşi roz. Ce mai contează dacă le permite sau nu greutatea. Sunt în trend.
Urmează divorţaţii. La ei lucrurile stau cam aşa: sunt atât de dezamăgiţi de fosta soţie, care eventual a fugit cu unu’ (de bine ce-i era acasă, of course), încât nu vor să mai audă în veci de căsătorie. Pe principiul „toate femeile sunt curve”, joacă la mai multe capete, pentru că, deh, în gaşca lor de prieteni, „cică” numărul femeilor te face mai bărbat.
Ultima categorie: pensionarii. Cu ăştia trebuie să ai mare grijă. Ăştia sunt în top la dezaxaţi. Grav este că încă se cred în floarea vârstei şi s-ar putea să te trezeşti că te îmbracă în Rapunzel atunci când vor vrea să ţi-o tragă sau că te vor pune să le reciţi din Puşkin pentru că altfel nu li se scoală.
La prima vedere, situaţia pare comică, dar e mai mult tragică.
E peste puterea mea de a înţelege de ce un bărbat care are totul preferă să fugă.
Părerea mea, iresponsabilule, este următoarea: dacă ai o femeie lângă tine, uită-te la ea! La buzele ei, care sunt doar ale tale şi ştii şi tu ce poate să facă cu ele. La mâinile cu care preferă să te mângâie cu atâta drag sau să-ţi facă masaj atunci când eşti obosit. Uită-te la sânii ei! E femeia ta. E nebuna care te încurajează când totul se năruie, care te primeşte în patul ei pentru că simţi nevoia unei îmbrăţişări, este cea care ar da orice să te vadă fericit. Cum o recompensezi tu? Prin indiferenţă, desigur. Ţi-e teamă că te arzi? De ce ţi-e teamă de suferinţă? Doar eşti sexul tare! Crezi că noi, femeile, nu ne ardem? Ba da, cu unii ca tine, care fug, cărora nu le pasă. Este o utopie să-ţi doreşti ca celălalt să fie corect, dacă tu nu eşti! Aşadar, să ceri, fără ca tu să oferi!
Eşti bărbat atunci când femeia de lângă tine plânge doar în momente de fericire, iar tu eşti motivul pasiunii ei. „În rest …te poţi rezuma la a fi o altă prostituată masculină cu idealuri înalte şi standarde proaste.”
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
