Săptămâna trecută mi s-a părut că te-am zărit pe stradă și m-am bucurat crezând că ai putea fi tu. Știam că nu ai ce să cauți aici, dar am continuat să trec pe acolo în fiecare zi, sperând că poate ne vom reîntâlni. Ce bine că m-am înșelat!
A trecut un an din seara în care te-ai așezat lângă mine, m-ai sărutat pe frunte și eu te-am îmbrățișat, neștiind că aceea urma să fie ultima noastră îmbrățișare. A trecut un an de când ai decis că nu ne potrivim. Încet, am început să te uit. Mă obișnuisem să trăiesc fără tine, mă obișnuisem să nu te mai caut, până când pe ecranul telefonului a apărut din nou numele tău.
“Hei! Cum mai ești?“, mi-ai scris ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am visat atât de mult timp să primesc mesajul acesta. Am adormit atât de multe nopți cu telefonul în mână, sperând să îți amintești și să suni. De ce te-ai întors? De ce acum? Chiar nu te-ai gândit că mă doare? Te-am întrebat dacă vrei să te aștept, dacă ai nevoie de timp să fii singur și ți-am zis că te poți întoarce oricând. Tu ai spus “nu” și ai plecat. Mi-ai zis să trăiesc mai departe și să te uit. Te-am ascultat.
De ce te interesează acum dacă sunt bine?
Da, sunt bine, deși mult timp după ce ai plecat nu am fost. Am plâns și mi-a plăcut. Plânsul a fost dovada că eram încă vie. Nu înțeleg de ce te întorci fix acum. Ce vrei? De ce îți place să mă chinui așa? Nu a fost suficient când ai zis că totul a fost doar în mintea mea? Mi-ai spus să trec peste. Treci și tu!
Nu știu cum și când a trecut atâta vreme. Nu s-au schimbat prea multe în viața mea. Încă am celulită, stai liniștit, deși mi-ai zis că ar trebui să slăbesc, să fac tratament anticelulitic și să… merg la un salon epilare definitiva. Încă îmi place să merg la teatru, să mănânc pizza și să dorm până târziu în weekend. Nu am mers deloc la alergat. Încă citesc și încă scriu. A, am uitat să îți spun că sunt cu altcineva. Mă mai gândesc uneori la tine și sper că și tu ești bine cu ea. I-ai zis despre mine? Doarme cumva acum lângă tine? Ai trimis mesajul ascunzându-te de ea?
Două rânduri. Ultimele. Atât am în minte când mă gândesc la tine și mi se pare o concluzie tragică a ceea ce am trăit împreună. Nici până acum nu am înțeles de ce ai ales să ne despărțim. Mi-ai zis că sunt o fată bună și că îți sunt chiar dragă, doar că nu trăim pe aceeași lungime de undă. Ți se pare suficient? Când legăturile dintre oameni sunt reale, acestea nu pot muri oricât ai încerca să le ignori sau să le lași în trecut. Să fie oare la fel și în cazul nostru? Mi-e dor de tine!
“Bună! Sunt bine, acasă!”, ți-am răspuns.
“Atât? Mă gândeam că o să îmi mai povestești una, alta… Spune-mi dacă deranjez, te rog!”
Guest post by Sofia Maria
Continuarea, aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
