Am fost o doamnă. Dar am fost și proastă… când îți deschideam ușa la 2 noaptea! Doar că mă întrebai așa de frumos dacă poți să vii să mă săruți… E drept că, după ce mă sărutai, ne mai acordai un pic de răgaz și pentru… „una mică”. Iar eu, ca proasta, nu ziceam nu. Ca apoi să te întorci în patul ei. Chiar dacă nu mai făceai nimic cu ea, n-o mai iubeai, n-o mai doreai, te scotea din pepeni simpla ei prezență… O tolerai, pentru că era mama copiilor tăi! Și pentru că aveați un cont comun în bancă.
Citește și Să ne dumirim de ce sunt bărbații nesimțiți…
Am fost o proastă. Dar am fost, întâi de toate, o doamnă. Asta trebuie să-ți intre ție în cap! Am zâmbit frumos când te-am văzut la braț cu ea, nu ți-am făcut scene, nu gelozii, nu șantaje. Când mi-ai zis să tac, am tăcut, când mi-ai zis să nu te sun, nu te-am sunat. N-am venit la tine nechemată, nu mi-am dat chiloții jos neinvitată… Și da, e adevărat că, o dată, ți-am adus… nu bere! ţi-am adus pălincă de Ardeal, că știam că tu nu te omori cu berea. Și e adevărat și că, într-o noapte, după ce mi-ai trimis un sms în care îmi spuneai că mă vrei, am condus prostește de riscant vreo 400 de km, doar ca să-mi dai tu cu tifla, pe motiv că… a intrat Steaua în prelungiri!
Așa e, ai intuit bine… Cu cât te purtai mai mârlănește, cu atât mai mult îmi plăcea de tine! Dar, știi ce? Mai bine toată viața mea o proastă, decât așa mârlan ca tine!
Am fost o proastă, recunosc. Dar ce n-ai înțeles tu, dragul meu, e că… tu n-ai fost decât un intermezzo, o evadare… un alt fel de mâncare. Eu nu voiam decât să-mi condimentez un pic viața, să mă simt dirty, înjosită…, proastă, cum îți place ție să spui! De prea multe ori fusesem deșteaptă, perfectă, familistă… Mă plictiseam, voiam altceva. Și am găsit ceva-ul ăsta în mârlănia ta… bine pavată, ce-i drept, cu intenții onorabile și corecte. Nu pricep cum de n-ai înțeles treaba asta!
Și mai știi ce? Am trăit la maxim fiecare clipă petrecută cu tine, așa cum am putut eu… clandestin, prostește, nebunește. Eu m-am simțit bine! Pentru că asta am căutat. Tu nu?
Dar parcă mă cuprinde o părere de rău, când mă gândesc la ea, când mă gândesc la altele care-mi vor lua locul! Parcă pe tine te-aș sancționa cu un cartonaș roșu și pe ele cu un avertisment, zău așa! Dar mă oprește gândul că, înainte de toate… sunt o doamnă.
Iar „proastă”, nu accept să mă faci nici tu, nici alții. N-ai tu dreptul să mă judeci pe mine! Lasă-mă pe mine s-o fac, lasă-mă pe mine să-mi ling rănile sau să-mi râd în barbă.
Tu, doar ciocu’ mic și… zi mersi că sunt o doamnă!
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Obsesia perfecțiunii – The American (Joika)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
