Am pornit pe traseul recomandat de salvamont. Echipați corespunzător, cu bicicletele MTB puse la punct și doldora de merinde, pedalăm lejer din Vatra Dornei spre Neagra Șarului. Din sat am făcut stânga spre Mănăstirea Dornelor. Urcare ușoară la început, dar extrem de grea spre final. Nici o tehnică de urcare nu mai funcționa pe bolovanii, șanțurile și bălțile de pe drum. Pe traseu ne întâlnim cu un alt cuplu de bicicliști. După ce ne analizăm reciproc dotările bicicletelor, ne continuăm drumul. Cu multă sudoare și push bike ajungem la mănăstire.
Ne tragem sufletul și pornim în dreapta, spre Dorna Arini. Nici bine nu începem a doua urcare că observ o urmă proaspătă de labă de urs în noroi. Înghit în sec și nu zic nimic partenerului de pedale. Urcăm cu greu printre copacii căzuți și tufișurile de mure. Urma de urs mi-a rămas imprimată pe retină și urc cu o viteză la care partenerul nu face față. Îl tot grăbesc și trag de el în speranța că vom ieși mai rapid de acolo, evitând astfel o întâlnire de gradul trei. Ajungem pe plat, dar traseul e la fel de dificil. Cuvintele salvomantistului, cum că urcăm puțin și după doar coborâre, ne fac să râdem de necaz și să vrem să-l sunăm și să-i mulțumim.
Ieșim din pădure și ne întâmpină o haită de câini ciobănești. Noroc cu îngrijitorul vacilor care îi gonește și ne îndrumă spre cel mai apropiat sat. În sfârșit, coborâre. Cam cinci kilometri. Pietriș, crengi și praf cât casa. Ne așezăm la barul din sat și mulțumim lui Dumnezeu că am scăpat cu viață.
Memorabilă ieșire. Îmi amintesc cu drag de ea când în graba pregătirilor pentru vreo sărbătoare și încerc să evadez cu gândul în amintirile cele mai plăcute. Trag scaunul pliabil să mă urc pe el și să șterg praful de pe dulap. Mă grăbesc, șterg energic praful și simt cum scaunul de sub mine se mișcă. Hopa, hopa… Gata, s-a stabilizat. Pffee, am scăpat. Ei, s-o crezi tu. Buff!! Deschid ochii. Toate mă dor. Mă uit la mâna dreaptă are o poziție total neadecvată. Plină de adrenalină, o iau și o pun într-o poziție care mie mi se pare normală. Sun la 112.
La Ortopedie, alte două doamne, tot așa, căzături din cauza curățeniei. Domnul care îmi pune mâna în ghips îmi zice: „Mai bine murdar și sănătos decât curat și bolnav.”
În oricare dintre situații, o căzătură ar fi avut același efect. Imobilizare pentru o perioadă. Dar, parcă mai bine cad în pădure decât în casă.
Guest post by Daniela
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
