De ce și-ar adăuga cineva pronumele în semnătură

N-am urmărit îndeaproape diversificarea genurilor, doar remarcasem că se tot lungea abrevierea LGBT pentru a include noi identități sexuale și non-sexuale, pe care a trebuit să le caut pentru a înțelege ce înseamnă acronimul LGBTQIA+. De-a lungul timpului, am citit prin varii publicații de ținută (Decât o revistă sau Scena9) despre oameni care chiar aveau o viață chinuită și de propriile trăiri, greu de explicat și de înțeles, și de reacțiile celor din jur, uneori deloc prietenoase, începând chiar cu cei mai apropiați. Sunt o fire tolerantă, pot înțelege și metaboliza aproape orice și mi-e clar că nu voi (mai) judeca oamenii după genul pe care și l-au ales ca potrivindu-li-se. Și mi-aș dori ca fiecare persoană, înainte de a avea o reacție (părere) la orice, să se informeze. Sigur lumea ar fi un loc mai plăcut de trăit. Dar să vă spun de unde am plecat în scurta documentare de azi despre limbajul neutru din perspectiva genului: am observat în semnătura de mail a unei tinere care lucrează în străinătate, după nume, între paranteze, (She/Her). Am întrebat-o ce înseamnă și mi-a dat un link. De la acel link, am cercetat mai multe și a rezultat ceea ce veți citi mai jos. Cu mintea liberă de prejudecăți. 🙂

***

De ce și-ar adăuga cineva pronumele în semnătură

De obicei, societatea ne-a învățat să facem presupuneri automate despre ce pronume să folosim pentru cineva. Dacă felul în care își exprimă genul o persoană pare să fie masculin, probabil că am folosi he/him/his (el/pe el/al lui) atunci când vorbim despre acea persoană; dacă înfățișarea unei persoane pare a fi feminină, este posibil să folosim pronumele feminin ea/pe ea/a ei. Cu toate acestea, genul nu este întotdeauna atât de simplu. Uneori, identitatea de gen a unei persoane (modul în care persoana se identifică intern în ceea ce privește genul) nu se aliniază cu expresia de gen (felul în care arată). În plus, nu toată lumea se identifică strict ca bărbat sau femeie. Așadar, atunci când o persoană își include pronumele de gen pe linia de semnătură de e-mail (sau pe o etichetă de nume, când se prezintă etc.), pur și simplu îți ia de pe cap ghicitul! Este modul lor de a spune „când te referi la mine folosind pronume, acestea sunt pronumele pe care aș dori să le folosești.”

Dacă cineva simte nevoia să-și spună pronumele, înseamnă că este transgender și/sau gen neconform?

Deloc. Toată lumea are o identitate de gen și majoritatea dintre noi au pronume specifice pe care am dori ca oamenii să le folosească atunci când se referă la noi. Unii ar putea întreba: nu este de obicei evident ce pronume să folosești pentru o persoană? (De exemplu, dacă cineva are un nume de „femeie” și arată „femeie”, atunci nu se poate presupune că acea persoană se identifică ca fiind femeie și ar dori să fie menționată cu pronumele ei/pe ea/al ei?) Pentru a răspunde la această întrebare, da, cei mai mulți dintre noi suntem privilegiați că atunci când cineva ne ghicește pronumele, îl nimerește. Totuși, acesta nu este cazul tuturor. Adesea, acest lucru se poate datora faptului că o persoană este neconformă de gen (în cazul în care nu se conformează în mod clar standardelor „tradiționale” masculine sau feminine) sau este în mod deschis transgender (ceea ce ar putea lăsa, de asemenea, unele nesiguranțe în privința pronumelor folosite). Acestea fiind spuse, dacă cineva decide să-ți spună pronumele, nu înseamnă automat că este transgender sau gen neconform. În esență, este un mod de a spune „în loc să funcționăm într-un sistem în care ne asumăm genul celuilalt și ne lipim automat pronume unul altuia, vă voi anunța ce pronume funcționează cel mai bine pentru mine.” Nu este viața mai ușoară când nu trebuie întotdeauna să ne asumăm lucruri unul despre celălalt? (sursa)

M-am lămurit. Oarecum.

Iată de când datează demersurile pentru a vorbi o limbă care să-i includă pe toți, în care toți să se simtă confortabil cu un efort lingvistic din partea majorității.

“În 2008, Parlamentul European a fost una dintre primele organizații internaționale care a adoptat orientări privind limbajul neutru din perspectiva genului în mai multe limbi. Sunt mulțumit că, de atunci, multe alte instituții și organizații au adoptat orientări similare. Cu ocazia celei de a 10-a aniversări a acestor orientări și pentru a ține cont de evoluțiile lingvistice și culturale, Grupul de lucru la nivel înalt pentru egalitate de gen și diversitate a solicitat serviciilor Parlamentului să actualizeze orientările privind limbajul neutru din perspectiva genului, care oferă sfaturi practice în toate limbile oficiale cu privire la utilizarea unui limbaj corect din perspectiva egalității de gen și a incluziunii.

În numele Grupului la nivel înalt, salut cu mare plăcere această ediție actualizată a orientărilor privind limbajul neutru din perspectiva genului, care este rezultatul unei colaborări strânse între serviciile lingvistice și administrative implicate.

Parlamentul European rămâne în continuare la fel de angajat să folosească un limbaj neutru din perspectiva genului în comunicările sale scrise și orale. Invit acum serviciile competente să facă cunoscute aceste orientări actualizate și să atragă atenția asupra importanței utilizării lor în publicațiile și comunicările parlamentare.”

Dimitrios Papadimoulis
Vicepreședinte
Președintele Grupului de lucru la nivel înalt pentru egalitate de gen și diversitate

Se întâmpla acum… 13 ani. Ghidul integral îl găsiți aici. Din care am extras următoarele precizări referitoare la exprimarea genului gramatical în limbile oficiale ale Uniunii.

Se disting trei categorii de limbi, respectiv de strategii de realizare a neutralității de gen corespunzătoare acestora:

– Limbi cu gen natural (cum ar fi daneza, engleza și suedeza), în care substantivele care desemnează persoane sunt în general neutre din punctul de vedere al genului și în care există pronume personale specifice fiecărui gen. În aceste limbi tendința generală este de a se reduce cât mai mult posibil utilizarea termenilor specifici fiecărui gen. Strategia lingvistică cel mai des folosită în aceste limbi este neutralizarea. Pentru a evita referințele de gen, se pot utiliza termeni neutri din punctul de vedere al genului, și anume cuvinte care nu sunt specifice fiecărui gen și se referă la persoane în general, fără a face vreo referire la femei sau bărbați. Astfel, „chairman” (președinte) este înlocuit de „chair” sau „chairperson”, „policeman” (polițist) sau „policewoman” (polițistă) de „police officer” (ofițer de poliție), „spokesman” (purtător de cuvânt) de „spokesperson”, „stewardess” (stewardesă) de „flight attendant”, „headmaster” (director de școală) sau „headmistress” (directoare de școală) de „director” sau „principal” etc. Această tendință de neutralizare a limbajului a condus la dispariția vechilor forme de feminin, în vreme ce formele de masculin au devenit neutre (de exemplu, în engleză, „actor” în loc de „actress”). Se folosește, de asemenea, limbajul incluziv, înlocuindu-se, de exemplu, „he” (el) ca termen general de referință prin termenii „he or she” (el sau ea).

– Limbi cu gen gramatical (cum ar fi germana, limbile romanice și limbile slave), în care fiecare substantiv are un gen gramatical, iar genul substantivelor și pronumelor care desemnează persoane corespunde, de obicei, cu genul natural al obiectului de referință. Deoarece este aproape imposibil, din punct de vedere lexical, să se creeze, pornind de la cuvinte existente în limba respectivă, forme neutre din perspectiva genului care să fie acceptate pe scară largă, s- au căutat și recomandat abordări alternative mai ales în limbajul administrativ și politic.

Feminizarea (adică utilizarea termenilor feminini corespunzători celor masculini sau utilizarea ambilor termeni) este o abordare din ce în ce mai utilizată în aceste limbi, mai ales în contexte profesionale. De exemplu, denumirea funcțiilor și a profesiilor este la feminin atunci când se face referire la femei. Majoritatea ocupațiilor fiind desemnate tradițional prin substantive de gen gramatical masculin, se resimte o puternică discriminare. Există foarte puține excepții, de obicei substantivele ce denotă ocupații tradițional feminine, cum ar fi „asistentă” sau „moașă”. Din acest motiv, au început să se creeze și să fie tot mai des folosite echivalente feminine pentru practic toate funcțiile de gen masculin („Kanzlerin”, „présidente”, „sénatrice”, „assessora” etc.). De asemenea, în multe limbi este tot mai acceptată înlocuirea masculinului generic prin forme duble pentru termeni de referință specifici (‘tutti i consiglieri e tutte le consigliere’).

Astfel, folosirea termenilor generici la masculin nu mai reprezintă practica absolută, chiar și în textele legislative. De exemplu, în versiunea în limba germană a Tratatului de la Lisabona, termenul generic de „cetățeni” figurează de asemenea ca „Unionsbürgerinnen und Unionsbürger” (cetățeni ai/cetățene ale Uniunii).

– Limbi fără gen gramatical (cum ar fi estona, finlandeza și maghiara), în care nu există nici gen gramatical, nici gen pronominal. În general, pentru aceste limbi nu este nevoie de o strategie anume pentru a realiza incluziunea genului, cu excepția unor cazuri foarte specifice care sunt discutate în ghidurile dedicate acestor limbi.

Persoanele Non-Binare

Pentru ele este nevoie de un limbaj inclusiv, care să reformeze felurile tradiționale de a oglindi genul. Pentru că în vreme ce mulți oameni se identifică cu sexul atribuit la naștere (băiat sau fată) și acestea sunt numite cisgender, există și oameni care nu se identifică cu genul atribuit, dar se identifică cu celălalt sex – transgender. Dar o parte dintre persoanele transgender nu se simt ca aparținând niciunuia dintre cele două genuri – masculin, feminin. Aceste persoane sunt non-binare.

O mică recapitulare  

Pronumele sunt părți de vorbire flexibile care țin locul unui substantiv. Sunt folosite în limbaj atunci când ne referim la noi sau la alți oameni. Exemple de pronume pe care le putem folosi când ne referim la alții:

• el/pe el/a lui pentru cineva identificat ca bărbat
• ea/pe ea/a ei pentru femeie
• ei/pe ei/a lor pentru cineva care nu se identifică strict ca bărbat sau femei, aceste pronume sunt considerate de gen neutru; ele se folosesc de asemenea când ne referim la mai mulți oameni.

Dacă aveți curiozitatea, puteți citi mărturia unei persoane non-binare aici. 

Încă ceva ce poate deja știați sau nu: din luna mai, utilizatorii Instagram din câteva țări pot să-și specifice mai ușor identitatea de gen, anexând profilului lor până la patru pronume selectate dintr-o listă pre-aprobată. Acestea pot fi publice sau doar pentru cei care urmăresc profilul. Poate nu știați nici că Facebook permitea selectarea unui pronume de gen încă din 2014.

În 2019, Dicționarul Merriam-Webster a anunțat că a fost adăugate pronumele neutre de gen “they” și “themself” alături de alte peste 530 de cuvinte.

În Franța, un dicţionar foarte popular a introdus cuvântul „iel”. Conform noii definiţii, „iel” şi „iels” la plural sunt folosite pentru a „se referi la o persoană de orice gen” şi sunt o „formă de comunicare incluzivă”. Ministrul Educaţiei, Jean-Michel Blanquer, şi-a exprimat dezaprobarea faţă de măsură. Un deputat a depus chiar o plângere la Academia Franceză în care a numit noul cuvânt o „intruziune ideologică a unor activişti ai unei cauze care nu are nimic francez în ea: <wokeness>”. Şi soţia preşedintelui francez Emmanuel Macron a intervenit în dezbatere. Ea, fost profesor de franceză, l-a spus jurnaliştilor că există „două pronume: el şi ea”, adăugând că „limba este atât de frumoasă şi două pronume sunt de ajuns”. (sursa)

Iată, mai nou, unii angajatori dau anunțul astfel:

Citiţi şi

Când monotonia și banalitatea răului fac legea – The Assistant

Forță și perseverență femeiască – On the Basis of Sex

80% din timp ni-l petrecem făcând lucruri care nu ne plac, ne plictisesc sau ne rănesc

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.