Maria Montessori, regina educației eficiente, a trăit într-o vreme în care un copil în afara unei căsătorii formale putea deveni o problemă. A rezolvat-o în puțin timp și Mario, băiatul de care părea că a uitat pentru cinci ani, a devenit omul ei de bază în proiectele ulterioare. Aflăm întreaga poveste imediat.
Maria Montessori s-a născut într-un oraș mic din Italia, în urmă cu mai bine de două secole, și a creat una dintre cele mai longevive și eficiente metode de educație, metoda montessori, bazată pe ideea de autoeducare și de aplicare imediată a cunoștințelor dobândite.
Maria Montessori a fost doctor, format la Universitatea din Roma, iar parcursul său educațional pare atipic pentru o femeie la finele anilor 1800.
Venea dintr-o familie de intelectuali, era strănepoata unui renumit geolog și paleontolog italian, dar și cu un tată finanțist, iar formarea ei educațională a început la șase ani, la o școală publică din Florența.
Cu o relație caldă și apropiată cu părinții ei, care i-au cultivat aplecarea către științele exacte, a șocat pe toată lumea când a intrat, la 16 ani, într-o școală cu profil tehnic. A excelat la matematică, fizică și chimie și a absolvit la vârsta de 20 de ani cu rezultate excelente și cu o diplomă de mate-fizică.
Tânăra absolventă a șocat din nou când și-a anunțat intenția de a continua studiile într-o universitate tehnică, exclusiv destinată băieților în acele vremuri. Ulterior avea să aleagă medicina, iar acest lucru să influențeze cel puțin 200 de ani mai departe soarta educației din întreaga lume.
La 28 de ani Maria Montessori dă naștere unicului copil, un băiat, pe care l-a avut. Partenerul ei era Giuseppe Montessano, medicul și colegul ei din școala dedicată copiilor cu deficiențe mintale din Roma.
La puțin timp, femeia a luat decizia care șochează și acum de a-și da copilul spre adopție.
Ce s-a întâmplat de fapt?
Relația ei cu Giuseppe Montesano, cu care împărțea managementul școlii pentru copii cu dizabilități, ar fi putut deveni una oficială doar prin căsătorie. Statutul de femeie măritată însă i-ar fi năruit orice posibilitate de a mai munci în domeniul delicat în care alesese să intre, educația copiilor cu nevoi speciale.
Așa încât a ajuns la o înțelegere tacită cu iubitul ei, să păstreze o relație strânsă dar neoficială. În scurt timp însă bărbatul se îndrăgostește de altă femeie și rupe pactul.
Montessori se simte trădată și își trimite copilul la țară, iar vreme de cinci ani nu se implică deloc în viața micuțului. Revine asupra deciziei însă, reia legătura cu Mario, care avea să devină ulterior unul dintre cei mai importanți asistenți în munca ei, ulterior coordonatorul proiectelor ei educaționale.
(…)
A inclus în activitățile lor orice ținea de îngrijirea personală și a spațiului din jur: spălat pe mâini, îmbrăcat și dezbrăcat, măturat, îngrijirea animalelor din curte ori gătitul. De asemenea, a încurajat libertatea de mișcare a copiilor în timpul orelor precum și lucrul în spații deschise. (…)
Citește tot articolul aici.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
