Cititorii mai lasă uneori impresia că părăsesc lumea cărților ca să trăiască în lume, prin lume, cu lumea. Dar tigrul se plimbă numai în apropiere de pradă. Cititorii știu că viața fierbinte cere mult sânge rece. Cu toții avem o viață brută, mereu, mereu aceeași de la facerea lumii. În schimb, bibliotecile noastre, indiferent de gabaritul lor, arată întocmai cum o trăim prin luptele, meseriile și iubirile noastre. Cărțile citite scriu împreună povestea fluturilor pe care îi pândim cu ferocitate. Doar cititorii știu că au șanse mai mari să prindă aievea un rechin, pe-o plută cât de prăpădită, înarmați numai c-o ață și-un ac, decât să vâneze un fluture cu mâinile goale. Firul de înaltă sau de joasă tensiune al moralei noastre se verifică, într-adevăr, doar prin fricțiunile cu oameni în carne și oase, nu râzând cu eroii noștri morali din capitole preferate – mai mult de orgoliu decât de caracter. Acesta este un fel de a fi în lume: cu lumea. Dar mai există unul, și mai năprasnic, și mai cumplit. Felul miraculos de a fi noi înșine în cărțile pe care le trăim citindu-le, prin care verificăm, de fiecare dată, dacă mai avem sau nu puterea de a spera să prindem, într-o zi, un fluture. De aripi, fără să-l omorâm.
Avem atâtea de învățat din cărți și atât de multe de iubit în oamenii pe care îi întâlnim! Dacă nu îți trădezi felul propriu de a citi viața în lume și-n cărți, ajungi să intuiești când o poveste începe prost, să nu speri prea multe când alta începe binișor sau, mai rău, de-a dreptul bine. Înveți să faci distincția dintre răbdarea inepuizabilă și curiozitatea bulimică de vedea doar cum o scoate la capăt eroul. Abandonezi. Ca om, te cheamă sângele, dar, ca cititor, știi când nu mai e nici un fluture de prins acolo. Pe nesimțite, capeți flerul de-a lăsa baltă câte un erou atât de idiot încât mereu are dreptate, doar pentru a îmbrățișa pe unul care de deștept ce e se înșală de fiecare dată. La fel, înveți să iei sprintul înspre sau cât mai departe de oamenii care încearcă să calce a popă, dar strâmb, prin viața ta dublă. A citi neobosit și a trăi neînfricat înseamnă să țeși mereu la plasa ta de siguranță, pentru vremurile când vei crede doar că s-a sfârșit lumea.
Viața, ca și literatura, nu are identitate de gen. Totuși, trăim și citim diferit. De aceea, prudent ar fi ca femeile să citească mai mult, tocmai pentru că lor le este permis să trăiască în lumea sângelui mai puțin. Când li se va permite, să știe măcar că e cu prețul folosirii lor. De asemenea, cititul le ajută să priceapă că fiecare iubire nouă e ca o carte care începe cu dorința lor de a citi, dar care se termină acolo unde și mai ales când hotărăște autorul. Și, nu în ultimul rând, le învață pe cele deștepte că iubirile și lecturile nu-și arată înseamnătatea adevărată decât după ce s-au sfârșit, lăsând în urmă nu ceea ce s-a întâmplat, ci ceea ce se poate povesti la nesfârșit despre cele întâmplate.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
