O mare inepție apărută odată cu existențialismul din anii ’40 și continuând apoi cu feminismul din anii ’50-’60 este intenția femeii de a schimba bărbatul pe care-l iubește. Bărbatul este om și ca orice om se schimbă natural ca reacție la mediu. Nu e vina lui că este într-un fel sau altul. Singurătatea generațiilor actuale se bazează pe aceste imense greșeli de atitudine față de viață. Un bărbat trebuie iubit pentru ceea ce este nu pentru ce crezi tu ca vei face din el. O eroare de logică formală este aceea că, dacă acceptăm ideea că în spatele oricărui bărbat de succes se află o femeie puternica, este valabil și că o femeie puternică poate face orice bărbat să aibă succes! O întoarcere la manualul de logică din liceu va explica greșeala.
Femeia se plânge că a fost înșelată în toate relațiile. Crede că va putea trece peste asta. Va putea, dar numai Dumnezeu știe cu ce cost psihologic și cât de rănită este inima ei. Este un risc real să nu se mai poată îndrăgosti ușor și poate va rata șansa de a fi fericita vreodată. Eroarea mi se pare evidentă. Nu este nici vina lui (lor), nici a ei, ci a atitudinii. Femeile intră ușor în relații, mai ales când sunt la începutul vieții sexuale, alegându-și partenerul dupa criterii greșite si mai ales mințindu-se singure și acceptând să fie mințite.
Citește și Ce facem cu foștii.
Bărbații cuceritori din toate timpurile au aplicat o metoda extrem de banală, aceeași mereu. Au profitat de tendința femeilor de a fi extrovertite și au ascultat nevoile lor după care nu au făcut altceva decât să se prefacă. Cei care reușesc asta natural, talentul histrionic este larg răspândit, mai ales dacă sunt atrăgători fizic și acordă și atenție aspectului lor, inclusiv vestimentar, câștigă întotdeauna inima femeilor.
Mă întreb dacă bunicile noastre care au cunoscut un singur bărbat și au crescut 3-5 copii, sau străbunicile noastre, care creșteau 5-8 copii, nu erau mai fericite decât femeile care la 25 de ani, în loc să își strângă în brate un prim prunc, mângâiate de brațul puternic al unui soț care își iubește familia, au 50 shades of the same f*cking experience, nu mai au încredere în bărbați și care vor eșua în brațele unui bărbat de vârsta tatălui lor, care e la a treia nevastă, pe care nu îl iubesc, sperând să își facă măcar un copil. Dacă bunica a făcut trei copii cu un singur bărbat, nepoata a avut trei bărbați si nici un copil… Într-adevăr este femeia modernă mai fericită decât bunica ei, supraviețuitoare a unui război european atroce?
În 1928, Romania avea o populație mai mare decât a Turciei, cu o medie de șase copii născuți de fiecare femeie, rata natalității fiind de 40/1000, tot ca a Turciei. În 1948, deja numărul de copii se înjumătățise, pentru ca în 1968 să scadă sub rata de înlocuire, fapt ce a generat reacția guvernului socialist de interzicere a anumitor măsuri contraceptive și de promovare a natalității. Acum, cu o fertilitate de 1,31 copii născuți de românce, este doar o chestiune de matematică până când națiunea va înceta să mai existe, pe când Turcia este o națiune vibrantă, puternică economic, cu 80 milioane de locuitori.
Femeile noastre își pun probleme false, futile, nu-și rezolvă marile neîmpliniri, eșuând în fete bătrâne, ajungând la senectute în aziluri, plângându-și soarta și lipsa de copii, sau, în cel mai bun caz, murind de extenuare pentru corporații care le alimentează ambițiile greșite.
Este trist că un trecut în care am influențat istoria lumii – primul englez care-a ajuns în Lumea Noua și-a dat ochii cu Pocahontas luptase mai înainte pentru Mihai Viteazul, o cultură care a dat lumii direcții noi în filosofie – Cioran, în teosofie – Eliade, in literatură – Ionescu, în artă – Brâncuși, vor rămâne doar trecut. Limba noastră, cultura noastră, potențialul nostru se vor fi pierdut peste 100 de ani, pentru că surorile noastre, fiicele noastre, își risipesc sterp viețile în nefericire…
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
