Draga mea,
Te-am văzut la coadă la LIDL și păreai atât de nefericită. Ți-aș fi dat vreo 50 de ani, la cum arătai, probabil că tristețea te-a făcut să pari mult mai în vârstă și mult mai stafidită, să mă ierți. Pentru o clipă, m-am uitat cu atenție la tine, crezând că ai pierdut pe cineva drag și ești în doliu, dar nu, hainele colorate de pe tine nu trădau nimic în sensul acesta. Stăteam chiar în spatele tău, dar tu discutai cu prietena ta, sau, în orice caz, o apropiată, pentru că v-ați înflăcărat destul de repede. Am auzit că ai „abia 43 de ani”, că ești nefericită și că „boul ăsta” nu te mai iubește. „Boul” lipsea însă din peisaj, dar era extrem de viu în discursul tău, dacă pot numi astfel revărsarea de invective și acuze pe care i le aduceai, iar el nici măcar nu se putea apăra. Nu știai că începusem să te urmăresc atentă, voiam să văd unde ajungi, și zău că mi-ai depășit așteptările. Am zis că dacă tu poți fi așa, îmi pot permite și eu să îți acord atenție. Nu cuvenită, nu, să nu exagerăm. Aveai coșul plin și începusei să gâfâi când ai așezat lucrurile pe banda rulantă, înșfăcându-le cum îți venea la mână. Mormanul de alimente, cosmetice, doze de bere ieftină, semințe, alune, chiloți care se desfăcuseră din cutia lor și rânjeau cu elasticul în văzul tuturor, mâncarea semipreparată/congelată, conservele pentru pisici, un borcan de muștar și o pungă de nisip pentru litieră, cafea din cea mai ieftină și cartofi la sac, pudrând cu nisip jur împrejur, au acoperit cu totul suprafața, până la refuz. Ți-ai pus mâinile în șold și ai continuat, pentru că aveai de așteptat la rând. Am aflat că el e mai tot timpul zilei plecat, vine seara, își leapădă hainele în coșul de rufe (până și chiloții – oh, amănuntul ăsta putea lipsi), mănâncă în grabă ceva și se retrage la televizor, unde îl ia somnul. Nici să fi fost o muscă și să fi stat o zi întreagă la voi n-aș fi auzit atâtea detalii. Făceai spume la gură, femeie, și împroșcai în jurul tău, nu știu dacă era salivă sau venin, dar a trebuit să mă feresc. Când te-ai întors și mi-ai surprins privirea, te-ai încruntat și brusc, fața ta mi-a amintit, într-un moment, când de dunele din deșert, când de Shar-Pei, câinele ăla cu exces de piele și cu mutră supărată. M-au trecut fiorii și am sperat să nu-mi faci circ. M-am tras înapoi. Era momentul, pentru că, scuză-mă, miroseai a mâncare gătită și aveai părul slinos, cu rădăcinile albe ieșite cam un lat de palmă. Nu prea suport să văd femei neîngrijite, ce să fac, păcatele mele. Gătiseși cu ulei, că am văzut ingredientele pe bluza ta, ce verde frumos, electric, iar fusta plisată chiar se potrivea. Atâta că atârna șui într-o parte, cu tivul plin de ațe care curgeau pe la cusături (mai bine zis, decusături). Vorbeai de bacalaureat, și am dedus că ești profesoară de matematică, încă de la prima replică: „Dacă sunt idioți și nu știu să rezolve o ecuație simplă”… Trecuseși în alt registru, în timp ce eu mă gândeam ce-aș face dacă fiica mea ți-ar fi elevă… Ar îngroșa, poate rândul idioților din clasă… În fine. Am rămas marcată. Și pentru că mi s-a oferit oportunitatea de a scrie la Catchy, ceea ce îți recomand și ție, dar întâi să citești, te rog, articolul meu!, m-am gândit să îți spun de ce nu te mai iubește. Soțul în primul rând, apoi alții și alții, cum naiba să te iubească cineva, mă întreb, așa… cum să zic – cuvântul „huidumă” îmi vine pe limbă, dar m-ai putea acuza de misandrie și m-ai putea îngropa în rahat cât ai zice pește, ceea ce, desigur, m-ar întrista peste poate. Fii atentă aici, ți le scriu așa cum știi tu să pricepi, matematic. Ce vei face nu știu, doamna profesoară, mare e grădina Domnului, te va lumina el în vreun fel.
- Căsătoria nu e locul în care „merge și așa”, adică nu mai contează nicio formalitate, niciun protocol, unde toate regulile care țin de aspectul exterior sunt abandonate în favoarea comodității. Oricum, iubirea ține extrem de puțin față de anii pe care petrecem alături de un bărbat, se presupune chiar că e vorba de o viață de om, nu-i așa? Cred că ai înțeles greșit ce înseamnă spațiul conjugal, l-ai contaminat și pe soțul tău, iar apoi pe copii, de asta n-ai zis nimic, așa că e o simplă speculație. Multe femei încalcă regula asta, crezând că, odată ajunse acasă, trebuie să se întoarcă la „natural”, voiam să spun „primitiv”, dar ai văzut ce cochete erau fetele din ”Familia Flintstone”? Dacă astfel erai îmbrăcată la cumpărături, oare cum vei fi stat în casă, mă întreb? Nu, casa ta nu e locul în care te îmbraci oricum, ci e locul în care te îmbraci altfel, pentru ai tăi, cărora trebuie să le dai senzația de curat, prospețime, rafinament, decență și bun gust. E o altă imagine a ta, care îi va ține pe ceilalți mereu surprinși, mereu dornici să fie în preajma ta. Nu mă mir că „boul” preferă semințele și berea, dacă are de suportat o… astfel de soață, care miroase a tocăniță! Nici măcar în casă nu ai voie să stai în hainele cu care gătești, ce să mai vorbim de ieșitul pe stradă! Și da, draga mea, și dacă duci gunoiul trebuie să te schimbi, pentru că nu știi cu cine te întâlnești. (A propos, și gunoiul în sine ar trebui pus în pungi pe care să le sigilezi, zic asta revenind la felul în care ai pus cumpărăturile pe bandă. Sigur faci parte din categoria femeilor care spală punga de gunoi și o pune la uscat, deși nu pari absolut deloc săracă…. doar în ceea ce privește educația, să mă ierți). Deci, repetăm, un rând de haine pentru bucătărit, altul pentru seară, cu ocazia cinei, iar despre pijama, ok, hai să fie punctul 2). ȘI nu te schimba niciodată în fața lui, cu atât mai mult cu cât ți-ai pierdut nurii, nu poți să mă contrazici. Vezi tu, cine papă bine, arată bine. Adică mult și mare. Ai grijă, de la 40 în sus, corpul reține apă, nu mai mânca sărat și fă mișcare. Mănâncă fructe și legume, dar nimic seara după ora 6.
- Aș scoate de pe piață pijamalele de bumbac, stilul cu pantaloni largi și cămașă, sau celebrele cămăși de noapte cu care nici măcar bunica nu se mai îmbrăca. Noaptea e momentul tău de glorie, de dormit vei dormi după moarte, draga mea, țin să-ți amintesc. Cum să te iubească, dacă tu adormi lângă soțul tău cu ciorapi de lână în picioare și cămașă de noapte în care transpiri ca un dihor, asta după ce, probabil, ai picat prea ostenită ca să faci dușul de seară?! Pun pariu că sforăi, deși dormi neîntoarsă. Omul tău e un erou, iar dacă îl mai și obligi să dormiți sub aceeași plapumă, ar trebui decorat!
- Casa nu e locul unde ne eliberăm de convenții în ceea ce privește comportamentul și limbajul. Dacă l-ai porcăit în magazin, nu-mi imaginez că acasă îi cânți osanale sau îi reciți din vreun poet cunoscut, și nici că îți pui frâu la expresii neconvenționale. Nu înjuri în public, nu înjuri nici acasă. O femeie care înjură e un bărbat necivilizat și e demnă de dispreț. Atitudinea unei femei are, într-un anumit fel, sau ar trebui să aibă o constanță în decență măcar. Acasă nu e refugiul dintr-o lume încorsetată în rigori, unde ne dezbrăcăm de civilizație, ci e sanctuarul în care umblăm în vârful picioarelor, fiind oază de relaxare și de confort. Acasă nu se țipă, nu se bate cu pumnul în masă, lozinca „fac ce vreau, e casa mea” e foarte, foarte greșită. Nu umbli dezbrăcată, nu ridici vocea, nu agresezi cu prezența, nu bați snițele când el doarme, nici cu pumnul ăn masă, nu dai televizorul la maxim, nu eliberezi sonor conținutul gastric, nu lași ușa deschisă la baie nici măcar din greșeală, nu lași păr în chiuvetă sau în cadă, nu gătești cu ușile deschise, nu, nu, nu… De fapt, sunt mai multe interdicții decât în lumea dinafară, nu-i așa? Doar vrei să te iubească!
- Iubirea nu trece prin stomac, draga mea, ci prin pat. Suprize, surprize. Pasiunea este ceea ce vă ține uniți, dorința aceea care te leșină, care te face să tremuri, care te face să lași totul baltă și să-l iubești sălbatic, în cele mai trăznite locuri, dacă vrei… Fii sexy. Fii ca o amantă. Dar cred că ești departe de stația asta, nu-i așa? Nu-i de mirare că ai făcut din el un impotent, un nimurug, că l-ai „castrat” și că fuge de tine invocând orice pretext. Tu ai face dragoste cu tine, dacă ai fi în locul lui? (Ai grijă la mustață și la părul de pe mâini, Dumnezeule, era să-mi intre în ochi! Cu 12 ron, la orice salon pricăjit de cosmetică, te face ca nouă, e adevărat că doare, dar vei arăta a femeie. Ok, despre asta, la nr. 5)
- Multe dintre femei se demachiază când ajung acasă. Nimic mai sănătos. Multe dintre ele fac duș. Da, nu-mi face ochii mari, e absolut firesc să faci duș, sau să te speli imediat ce intri în casă, doar e un loc curat, de-a dreptul aseptic, nu? Aici respiri mult timp, și e nevoie să fie curățenie peste tot. Dar asta presupune că te vei aranja totuși, astfel încât să arăți proaspătă și la fel de frumoasă, poate mai discret. Nu trebuie să lași să transpară nici oboseala, nici stresul de peste zi, pentru că familia nu trebuie să preia povara aceasta, nu are de ce. Bărbatul ține mult la farmecul pe care o femeie îl emană, chiar și după mulți ani de căsătorie, iar misterul unei femei trebuie să rămână punctul forte al atracției. Să nu se sperie după ce te demachiezi e mare lucru, și el nu e cu nimic vinovat că tu îmbătrânești și nu mai ești la fel de apetisantă. Așa va ști să te complimenteze mereu, pentru că știi să te faci mereu plăcută și să-l surprinzi cu un nou look, cu un parfum, cu o loțiune de corp, cu felul în care îți legi părul sau îți strângi picioarele sub tine în fotoliul din fața televizorului. Nu semințe și bere, oferă-i un pahar de vin bun, liniște, un trup cald și înmiresmat, o piele fină, o carte bună sau o discuție plăcută despre orice altceva decât greșelile lui, o muzică în surdină, o voce caldă, gesturi tandre. Știi ce spun?
Atât de multe ar mai fi de spus, dacă nu mi-ar fi teamă că e destul de târziu pentru tine, să-ți mai recapeți feminitatea. Nu zic imposibil, pentru că ai putea să te mobilizezi. Nu știu el dacă te-ar mai recunoaște, pentru că la bărbați, cred eu, procesele sunt ireversibile. Dacă a încetat să te iubească, din câte am văzut, e vina ta. Pe el nu îl cunosc, mă sfiesc să spun ceva. Ce să-ți spun, în final? Bărbatul nu e obligat să te iubească, o face din plăcere sau deloc. Tu esti artista, tu ești arhitecta propriei fericiri.
Încearcă, încetul cu încetul.
Redevino femeie. Tandră și pasională în același timp.
So help you God!
Guest post by Blackie
Update: Citiți și răspunsul pe care l-am dat unor comentatoare răutăcioase…
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
