În New York Times, semnat de de interes pentru femeile care își caută, fără succes, partener pentru relație de durată. Ținând cont de accesul limitat la această publicație, dar în primul rând de potențiala lui utilitate, am scos câteva idei pe care vă invităm să le regăsiți în continuare.
Ea rămâne însărcinată, el dispare
“Sarah era de doi ani într-o relație când a aflat că e însărcinată. Tatăl a fost la început entuziasmat de veste. Doar că era consumator de droguri și fusese concediat de la ultimele patru locuri de muncă. Când ea a îndrăznit să spună că o sperie gândul că va crește singură copilul, exact asta s-a întâmplat. El a bătut în retragere și a plecat. În prezent, ea locuiește alături de fiica ei în casa părinților, iar el nu mai face parte de viețile lor.
Sarah, 37 de ani, mamă singură, fără facultate, cosmeticiană într-un hotel, se încadrează perfect în categoria cea mai sfătuită să se mărite de către susținătorii căsătoriei de dragul fericirii generale, dar cel mai des pentru binele copiilor. Ea exact asta a vrut, să rămână alături de tatăl fetiței, dar nu s-a întâmplat așa. A fost părăsită.
Comentatori, critici
„Familiile cu doi părinți obțin rezultate mai bune cu copiii, dar din mai multe motive, acest lucru rămâne prea des nespus” – scrie Megan McArdle în Washington Post. Brad Wilcox, de la Institutul de Studii despre Familie, care ironiza recent ideea că “dragostea, nu căsătoria, formează o familie”, are în curs de apariție o carte intitulată „Căsătoriți-vă: de ce americanii trebuie să sfideze elitele, să construiască familii puternice și să salveze civilizația”.
De unde își extrag argumentele? Economista Melissa Kearney a adunat un set de studii academice și le-a publicat sub titlul „Privilegiul de a avea doi părinți: Cum au încetat americanii să se mai căsătorească și au început să rămână în urmă”. Ce a dorit să arate? Cum copiilor cu doi părinți le merge mai bine într-o mulțime de domenii ale vieții decât celor crescuți de părinți singuri, care sunt în număr copleșitor femei.
Acest lucru ar putea fi adevărat. Însă, a le tot spune oamenilor să se căsătorească nu reușește să se potrivească cu realitatea din teren cu care se confruntă femeile heterosexuale din toate categoriile sociale: statutul bărbatului din zilele noastre. Le certăm pe ele că nu se mărită, dar nu vorbim despre cum arată și se simt în prezent întâlnirile pentru femeile heterosexuale. Acolo e explicația de ce rata căsătoriilor este mai scăzută decât ar prefera susținătorii căsătoriei: simpla compatibilitate sau fidelitatea pot fi obiective greu de atins.
Sarah a avut mai multe întâlniri de când a fost părăsită de partener, însă nu a cunoscut pe nimeni care să-i împărtășească valorile, care să fie amuzant și – aici a ezitat să folosească cuvântul “feminist” – care să nu își dea ochii peste cap spunând ceva despre faptul că ar fi în acea perioadă a lunii de fiecare dată când își exprimă o opinie. Ultima persoană cu care a ieșit a dispărut ca o fantomă, fără s-o prevină, după patru luni. „Sunt femei care tot încearcă, iar bărbații nu sunt pregătiți. Celor mai mulți nu le pasă”, spune ea. Prin urmare, cu cine să se mărite Sarah? (n.red sau Maria, Cristina ori Ioana?)
Un bărbat bun este greu de găsit
Ceea ce odată era respins ca reprezentând doar mofturi de femei pretențioase este susținut acum de valuri de date. Aceiași experți care susțin căsătoria deplâng criza traversată de băieți și bărbați deopotrivă, fenomen cunoscut ca „deriva masculină” – adică bărbați care renunță la studii, la locuri de muncă sau care nu se mai îngrijesc de propria sănătate. Îmbunătățirea situației economice a bărbaților, în special a celor fără diplome de licență, reprezintă un pas important spre transformarea lor în parteneri mai atrăgători.
Daniel Cox, membru al American Enterprise Institute – care a chestionat recent peste 5000 de americani cu privire la întâlniri și relații – a descoperit că aproape jumătate dintre femeile cu studii superioare spun că sunt singure din cauză că au dificultăți în găsirea unui partener pe măsura așteptărilor, spre deosebire de doar o treime dintre bărbați care declară același lucru.
Pentru a naviga printre relațiile interpersonale într-o eră a evoluției continue a normelor de gen și a așteptărilor „este necesar un nivel de sensibilitate emoțională, care cred că anumitor bărbați le lipsește încă”, spune același Cox. Acesta a vorbit despre o temă creativă predată la un liceu, în care băieții și fetele erau rugați să își imagineze o zi normală din perspectiva sexului opus. Dacă fetele au redactat eseuri detaliate care indicau faptul că petrecuseră destul timp analizând subiectul, mulți dintre băieți au refuzat să ia parte la exercițiu sau au făcut-o cu resentimente. Daniel Cox a asociat acest caz cu relațiile heterosexuale din prezent: „Femeile fac mai mult, iar bărbații mai puțin sau nimic”.
Femeile își îngheață ovulele
Susținătorii căsătoriei adeseori pun în antiteză modelele de relații stabile ale persoanelor educate cu instabilitatea celor mai puțin educate, însă diploma oferă cu greu garanția unui inel pe deget. Antropologa Marcia Inhorn, de la Universitatea Yale, spune în cartea sa „Motherhood on Ice: The Mating Gap and Why Women Freeze Their Eggs“, că femeile își conservă ovulele deoarece nu reușesc să își găsească partenerii potriviți. Ea indică un decalaj mare între numărul femeilor cu studii universitare și al bărbaților cu studii universitare în timpul anilor lor reproductivi – de ordinul mai multor milioane.
Cartea Marciei Inhorn documentează de asemenea experiențele femeilor care își caută activ parteneri – frustrarea, rănile și dezamăgirile lor. „Aproape fără excepție, femeile din acest studiu încearcă din greu să își găsească un partener iubitor, cele mai multe prin intermediul site-urilor sau al aplicațiilor de dating”. Femeile care se apropie de 40 de ani au observat că vârsta este un dezavantaj, altele au mărturisit că și-au scos din descriere doctoratul pentru a nu intimida potențialii candidați, în timp ce unele au descoperit că bărbații arătau adeseori o aversiune față de relațiile serioase.
Comportamentele erau atât de omniprezente încât Marcia Inhorn a compilat un fel de taxonomie (știință a clasificărilor), cu termeni precum „masculi alfa” care „vor să fie provocați de locul de muncă, nu de către partenerele lor” sau „bărbați poliamoroși” care susțin că „multiplele lor atașamente față de femei sunt toate serioase”. Împărțirea realizată de antropologă – într-un tabel din cartea sa – pare o versiune academică a tuturor motivelor invocate de prietenele singure ale oricui.
Toți avem o prietenă sau colegă singură
O astfel de femeie este prietena mea din liceu, care nu-și dorește nimic mai mult decât să fie măritată. Este o femeie frumoasă și de succes și, după părerea mea, nu foarte pretențioasă. Ea a avut relații de lungă durată și pune preț pe intimitatea și stabilitatea care vin la pachet cu acestea. În acest context, și-a propus să iasă la cel puțin 100 de întâlniri, pentru că vrea să-și găsească pe cineva alături de care să întemeieze o familie.
Într-un interval de doi ani, a bifat aproape jumătate din întâlniri, însă este tot singură. Când își roagă prietenii bărbați să îi facă cunoștință cu prieteni de-ai lor, ei îi răspund mereu că niciunul dintre cunoscuți nu ar fi suficient de bun pentru ea. Așa că se miră: „Cam cât de răi ați putea fi, măi, băieți?”.
Ca o concluzie
Mulți bărbați sunt oameni și parteneri fantastici și cu siguranță multe femei sunt detestabile, ciudate sau în alt fel imperfecte. Multe dintre noi cunoaștem bărbați grozavi, care ne sunt prieteni, rude sau colegi și ne-am dori și pentru noi pe cineva asemănător. Relațiile sunt o parte importantă din viață. Să ai un partener este plăcut și reprezintă o dorință naturală. Însă, decât să împingem oamenii (în special femei, în special mame singure) să se căsătorească pentru binele copiilor, ce ar fi să arătăm puțină empatie, ținând cont că trăim într-o conjunctură în care diferiți factori au făcut atât de dificilă găsirea unei relații cu sens.
Există politici și soluții care pot ajuta pe toată lumea: alocații care să reducă sărăcia copiilor, ajutoare de îngrijire a copilului pentru părinții care lucrează și sunt singuri, cursuri de recalificare pentru bărbații fără loc de muncă, reforme pentru persoanele care ar dori să meargă la facultate, însă nu își permit costurile. Între timp, aceste politici pot încuraja căsătoriile prin asigurarea stabilității economice. Însă, pentru a aborda cu adevărat problema declinului căsătoriilor heterosexuale, trebuie să fim atenți la detalii – să conștientizăm aspectele calitative ale formării unei relații. În mod special, ar trebui să ascultăm experiențele trăite de femei care încearcă să-și găsească un partener. Ar trebui să ne pese de viețile interioare, nu doar de diplome sau de statutul social al bărbaților care ar putea deveni acei parteneri.
Întrebați femeile cum mai arată întâlnirile acum
Toate acestea sunt o propunere mult mai complicată, cu nicio rezolvare clară la orizont. E nevoie ca poveștile femeilor singure să fie luate în serios și să nu mai fie considerăm subiect de glume – un lucru pentru care nu prea există precedent, dar pe care câțiva experți încep să îl practice. Dacă nu acordăm atenția cuvenită acestor experiențe individuale ale celor din “tranșeele întâlnirilor”, să-i îndemni pe oameni să se căsătorească nu este doar enervant, și pe bună dreptate, pentru multele femei care încearcă asta, ci pur și simplu inutil: nu va funcționa.”
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
