De spaimă!
De frică să nu stricăm ceva atât de frumos așezat, de atâția ani încoa’ (mulți, că aproape le pierd șirul)…
De teamă să nu simt, așa cum în psihologie am citit eu, că ne lăsăm pe-o ureche, atât femeia, cât și bărbatul, odată ce ne-am pus pirostriile…
De înfricoșare să nu devenim nepăsători și lipsiți de acea continuă joacă, cu alinturi și recucerire permanentă cu atenții mici, copilărești…
De poltronerie că s-ar alege praful de evenimentul propriu-zis, din cauza ploii care ar începe să cadă deodată și toate penele rochiei mele albe s-ar umple de nisip, iar invitații scorțoși, mulți (probabil) veniți din obligație (față de părinții mei ori ai lui), ar scrâșni din dinți în timp ce s-ar trezi cu bucăți din terasa albă amenajată, peste cap, ochi și țoale scumpe…
De spaimă că ar trebui să facem copii, iar pe aceștia îi voi purta eu, care și-așa-s o mână de femeie-copil, niciodată eu însămi plictisită de răsfăț…
De frică să nu îl văd pe el cu burta crescându-i și nemaiîngrijindu-se…
De înfricoșare că nu mai pot da bir cu fugiții când nu mai am chef de el și vreau doar să stau în poalele mamei și să-i mânânc plăcinta cu dovleac și scorțișoară, în timp ce-i povestesc cum a fost zborul până la ea…
De spaimă că va trebui să spăl, să gătesc ori să dau cu aspiratorul doar eu, căci el dacă prinde aripi după ce mă trece pe numele lui și nu mai vrea să pună osul la treabă?!
Și că tot pomenii de nume… mă înspăimântă gândul că mă voi numi altfel, după cei 30 de ani de când port numele tatălui… unul atât de frumos și rezonant, de altfel. 🙂
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Împreună până se va face târziu în noi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
