Am auzit de multe ori: bărbaților nu le plac femeile deștepte.
Totuși, vânător și bărbat, să zicem, fiind, nu poți să nu te declari cu atît mai mândru de trofeul tău, cu cât el este mai greu de obținut. Și atunci, cugetarea de mai sus ar trebui, poate, să devină: bărbaților nu le plac femeile deștepte pentru căsătorie. Doar pentru. Atât…
Ghicesc, deja, în viitorul timpanelor mele, exploziile unor vehemențe feminine.
Dați-mi voie, însă, să mă explic. Mintea mea a asociat femeia cu ființa de la care am primit, necondiționat, hrană pentru întâia oară. Fizic și emoțional… După o vreme, acestei realități subconștiente i s-au adăugat plimbările timide prin parcuri, însoțite de dialoguri ce tânjeau să le fie deslușite vinovățiile dindărătul vorbelor nevinovate. Ea venea la întâlnire aducând întotdeauna un fior primăvăratec, o ipostază de zeiță sensibilă, caldă, fragilă, pe care mă simțeam dator să o apăr de toate relele universului. Îmi încuraja “eroismul”, chiar dacă, sau mai ales pentru că, (după caz), acesta disimula primele văpăi ale erotismului. Inteligența nativă găsea modalități de colaborare cu celălalt întru satisfacerea celor firești, chiar dacă nu ne pricepeam să mascăm, ca astăzi, strategiile de felul acesta…
Să suprapunem, acum, peste acele imagini pline de candoare, pe cele ale femeii conducând divizii de bărbați înregimentați în instituții corporatiste: femeia CEO, independentă și puternică, cu mușchii cortexului seducători numai câtă veme nu-i pune la treabă întru stimularea atitudinilor de subordonat necesare maximizării profiturilor… Sunteți de acord că avem de-a face, cel puțin, cu o coliziune ușoară? La nivelul subconștientului meu de bărbat, de erou, de apărător al fragilității, grației și al tuturor gingașiilor feminine? Oare nu cumva caut eu, în orice femeie, hrana iubirii necondiționate întruchipată în zeița mea primăvăratică?
Lumea este clădită din cărămizi complementare. Creierul stîng, chirpiciul inventat pe Marte, va fi întotdeauna sensibil la influențele creierului drept, patentat, zice-se, pe Venus. Chestiune de principii. De necesități evolutive spre împliniri androgine.
Femeia modernă, independentă (cum ar arăta, oare, lumea aceasta, dacă ar fi construită dintr-o singură cărămidă?), femeia care reușește în viață numai prin puterile ei, este o femeie deșteaptă. Poate tocmai de aceea a și găsit de cuviință să își reverse oful singurătății asupra incompetențelor masculine: bărbaților nu le plac femeile deștepte…
Ori ești un pic mai profund încât să iei de bună chestia cu animus și anima, și atunci îți cauți completitudinea în interior, ori încerci (și reușești…) să observi transformările (dramatice, după părerea mea) suferite de către firescul lucrurilor sub asediul modelelor artificiale de viață socială. Și atunci devii adaptabil. Urmărești să înțelegi, mai degrabă decît să operezi cu valori artificiale. Înveți să colaborezi… ”Nu este un semn de sănătate să fii bine adaptat la o societate bolnavă”, spunea Krishnamurti. Dacă adaptabilitatea la condiționările sociale presupune compromisuri ce reduc elasticitatea coloanei vertebrale, elasticitatea inteligenței naturale nu m-ar putea lecui, oare, de compromisuri și de singurătate?
Îmi amintesc că (mai) spunea cineva, deși nu îmi mai amintesc cine, că femeile au fost încurajate să meargă la serviciu doar pentru că unii și-au făcut niște calcule simple, conform cărora taxele și impozitele pe care le-ar recolta s-ar aproape dubla în asemenea condiții. O fi, n-o fi, rămâne de… sofisticat. Problema singurătăților și vinovățiilor rămâne. În lipsa unei cărți, a unei singure cărți, vorba lui Arghezi, care să ne arate limpede ce are de făcut bărbatul, ce rol are femeia, cum pot dumnealor coabita și care e direcția potrivită în viață, este, poate, ineficient să ne hrănim cu certitudini. Fie ele și (replici) de genul: da, bărbaților nu le plac femeile deștepte – le preferă pe cele inteligente.
Ar putea fi vindecate singurătățile noastre de către o medicină a transformării mentalităților din ”tabăra adversă”? Sau, poate, dacă, de pe Marte și de pe Venus, ne-am da întâlnire pe Pămînt și am colabora, spre a înțelege și îndepărta depunerile artificiale de valori care cimentează zidirile conceptuale ce ne separă…
Citiţi şi
Povestea pantofilor portocalii
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
