Am citit deunăzi „De ce iubesc bărbaţii inteligenţi”. Se pare că-i mai vechi textul, dar eu acum am dat peste el. E scris, evident, de o femeie.
E genul ăla de articol al cuiva încântat de sine care, din alintătură în alintătură, te aruncă, volens-nolens, într-o stare de catalepsie din care te trezeşti într-o tăcere meditativă, crispată şi apăsătoare. Începi chiar să te întrebi lucruri complicate: vieţuirea mea pe pământ e întâmplătoare? Care e rostul meu? Cum îmi împlinesc menirea?
Îţi ia timp să te scuturi de povara acestor întrebări, dar, deşi misterul existenţei nu îţi e dezvăluit complet, un lucru e sigur când închei articolul: anume că, spre deosebire de femei, care vor cădea leşinate după ce îl vor citi, în calitate de bărbat, va trebui să te transformi într-un bărbat prost. Incredibil de prost. Cel mai prost. La o adică, să ţi se facă lobotomie, numai să nu fii „iubit” de această categorie de femei.
Pentru că descrierile laudative pe care (şi) le administrează unii pur şi simplu te stupefiază. E ca atunci când cineva îţi adresează un compliment şi sună aiurea, în fapt, e atât de infantil îndreptat către chiar persoana care face complimentul, şi nu către cea căreia îi este adresat, încât preferi să te lipseşti de el.
Şi acum hai să citim împreună articolul. Frază cu frază. Liniuţă cu liniuţă. „Pentru că” cu „Pentru că”…
Pentru că întreg textul e o înşiruire de „pentru că”, iaca, d-aia iubesc eu bărbaţii inteligenţi.
Deci…eu – autoarea – iubesc bărbaţii inteligenţi :
- pentru că fac dragoste – sex – mai bine decât ăia proști…
P-asta n-am prins-o, cum adică bărbaţii inteligenţi fac sex mai bine decât ăia proşti? Dacă ejti prost, automat nu te pricepi la secs? Sau starurile din megaproducţiile pornache (Rocco Siffredi, Ron Jeremy, românaşul nostru Titus Steel, Mandingo şamd) au urmat medicina la UMF „Carol Davila”, au diplomă în inginerie aerospaţială la MIT şi sunt absolvenţi de Ivy League, dar nu ştie fanii !!!… Nu m-ar mira. Că şi Elvis Presley cu Ceauşescu şi Hitler sunt pe o insulă exotică din Oceanul Pacific, unde joacă tabinet cu omuleţii mici şi verzi din galaxiile îndepărtate…
Apropo, dar cu vorba aia din bătrâni, care zice că plua nu ştie carte, cum rămâne? Sau e vorba de plua proştilor? Şi dacă duci voiniceşte o partidă de sex până ce combatantul cade lat, respiră greu şi iese fum din el, gata, ai intrat în tabăra inteligenţilor? Sau se cheamă doar că plua ta ştie carte?
- pentru că-și aduc bagajul de deșteptăciune și sensibilitate culturală și emoțională în pat și se folosesc de el…
Oh, oamenii ăştia inteligenţi, măi, cum cară ei asupra lor băgăjelul cultural în pătuţ şi se folosesc de el în timpul secsului… Ți-e mai mare dragul! Cum să nu te topeşti după IQ-ul lor viril?
Parcă văd scena:
-Ce faci, dragă, cu cărţoaiele alea în pat? va întreba ea. Nu vezi că abia le tragi după tine?
-Sunt Encyclopedia Brittanica, iubirea mea veşnică, va răspunde gâfâind tipul inteligent. Primele 25 de volume. Ştii că, de obicei, aduc în pat, spre folosinţă, doar bagajul meu de deșteptăciune și sensibilitate culturală și emoțională, care constă în trei lulele, trei surcele, dar azi, fiindcă sărbătorim 30 de ani de căsnicie, am hotărât să aduc bagajul întregii omeniri de deșteptăciune și sensibilitate culturală și emoțională. Am zis s-o punem de-o orgie de pomină, la care să facem părtaşă toată istoria lumii…
-Oooo, mon petite philosophe, ce horny & nasty ca în Evul Mediu am devenit !!! Mrrr !
Ideal ar fi ca în secunda următoare să vină Nietzsche peste ei şi să le impună abstinenţă.
Ea, iubitoarea de bărbaţi inteligenţi, ar întreba neliniştită:
-Dar de ce?
Şi Nietzsche ar răspunde
-C-aşa grăit-a Zarathustra !
Cum ar fi? :)))))))))))))))
- Pentru că sunt ironici și autoironici, critici și autocritici, cinici cu măsură sau fără, sensibili, știind de ce, dezabuzați cu motiv și ușor plictisiți cu șarm…
Mai zi ceva ! Vă zic, ce-i al bărbatului inteligent, e pus deoparte. El e înzestrat de natură cu o serie de trăsături la care prostul, csf, ncsf, n-are acces. E prostul ironic? Nuuu. Autoironic? Nuuu. Sensibil? Da, da’ oleacă. Prostul e un sensibil limitat, îngust nu doar la minte, ci şi la corazon. Mai departe: e prostul cinic? Vai, dar ce oximoron avem aici! E el dezabuzat fără motiv? Poftim, dezabuzat? Ce-i aia? Nu, prostul e doar des abuzat. De inteligenţă. Atât.
Mai departe: aţi vieţuit vreodată alături de un prost? Ştiţi cum i se manifestă şarmul la plicitiseală? Nuu? Cum, voi nu v-aţi combinat niciodată cu un prost? Vă cred, nu-i bai, dar eu am o dilemă: dacă n-aţi avut parte de ei, în viaţa cărora s-au rătăcit oare proştii? Doar e lucru ştiut că planeta e plină până la refuz de ei şi că mama proştilor e borţoasă-ntotdeauna. Inclusiv în acest moment. Ia uite, a mai născut o sută. Şi-nc-o mie. N-are astâmpăr, da.
Aşadar, dacă nimeni n-a avut parte de proști, de unde răsar? Sufleţelul suav al cărei categorii de femei fericeşte prostii?
- Pentru că pot vorbi câte-n lună și stele cu ei…
Aici nu îmi este clar dacă autoarea se referă la faptul că oamenii inteligenţi vorbesc câte-n lună şi-n stele cu ei înşişi sau cu ea, aşa că voi sări peste acest „pentru că”.
Remarcabil e, totuşi, că omul inteligent nu urlă la lună, ci vorbeşte câte-n lună…
Prostul, în schimb, vorbeşte cu luna. Asta, când nu îi ţine cununa…
- Pentru că pot asculta MUZICĂ, citi CĂRȚI și vedea FILME cu ei, despre care să discutăm mai apoi la nesfârșit…
Aţi încercat vreodată aşa ceva cu un prost? Sper că nu, fiindcă e imposibil. Spre exemplu, dacă asculţi într-o sâmbătă seara muzică reggae cu un prost, prostul începe să râgâie. Nici vorbă să poţi discuta cu el despre Bob Marley. Şi la fel face după ce vede un film. Râgâie, scuipă şi-ncepe să spargă seminţe-n capu’ tău. Nu e elevat ca tipul inteligent.
Cărţi prostul nu citeşţe. Dac-ar citi, n-ar mai fi prost. Iar dacă citeşte, citeşte numai d-alea motivaţionale. Ceea ce e cam acelaşi lucru.
Profit de ocazie şi revin la întrebarea dinainte: domne, cine se combină totuşi cu proştii? Pe bune. Nimeni? Toată lumea discută muzică, filme şi cărţi cu oameni inteligenţi?
Proştii cui rămân?
Helloooooooooooooooooooo !
- Pentru că sunt rezonabili…(şi) pentru că mă pot certa cu ei…(şi) pentru că mă răsfață…
Doamnelor, domnişoarelor, dacă aţi avut vreodată o îndoială cu privire la modul în care depistaţi bărbatul prost, asta e ocazia mult aşteptată să v-o risipiţi. Metoda e simplă: vă răsfaţă bărbatul? Nu? Înseamnă că e prost. Cu P mare. Ia spuneţi, vă puteţi certa cu el sau vă taie macaroana după nici două ore de când aţi început să argumentaţi că nu are dreptate? Aha, deci vă taie macaroana. E prost din nou. Măcar e rezonabil cât de cât? Adică, îi spuneţi calm, de o sută de ori, că vreţi să mergeţi în Mexic în concediu şi el e de acord din prima sau vă răspunde de fiecare dată că nici vorbă, fiindcă aţi rămas în urmă cu rata la garsonieră şi banca vrea să vă execute silit? Aha, a doua variantă. În cazul acesta, indiscutabil, e P-R-O-S-T. Definitiv, de astă dată. Irecuperabil.
Un bărbat inteligent s-ar comporta inteligent în situaţii din astea şi şi-ar mai lua trei joburi, numai să-şi vadă prietena în vacanţa la Acapulco.
- Pentru că le plac mănușile, perlele și parfumurile mele…
Atenţiune!
Orice bărbat inteligent căre dă peste acest pasaj şi nu va căuta imediat în bagăjelul propriu de deșteptăciune și sensibilitate culturală și emoțională semnificaţia cuvântului „extaz”, merită să fie P-R-O-S-T.
F-o-r e-v-e-r.
Atât am de adăugat: dacă printre mănuşi nu se numără şi o pereche de mănuşi de fochist, d-ălea cu un deget, dar care să fie lungi până la umăr şi îmblănite, nu am rezolvat nimic.
Iar dacă printre perle nu se numără şi articolul acesta, tot nimic nu am rezolvat.
De parfumuri nu am ce zice. Se ştie că oamenii inteligenţi adulmecă oamenii fini, cu gusturi fine şi parfumuri la fel de fine aşa cum prostul adulmecă mirosul de răşină, mici, murături şi sarmale.
- De fapt, iubesc bărbații inteligenți pentru că numai ei pot să iubească o femeie ca mine…
Scurt şi la obiect.
Ştiţi, există un soi de bărbaţi care, când sunt întrebaţi de ce au iubit o persoană, răspund amar:
-De prost ce-am fost.
Nu va fi cazul aici. Ei vor pretinde c-au iubit-o de inteligenţi ce-au fost. Un prim avantaj.
Al doilea: vei avea partea leului în orice discuţie în contradictoriu.
Dacă un amic nu va mai suporta tâmpeniile tale despre politică – să zicem că tu simpatizezi un anume mustăcios – şi-ţi va spune: „Felul în care gândeşti mă face să cred că eşti groaznic de prost”, tu îi vei putea replica: „Nu sunt, bă. Iubesc o femeie pe care numai bărbaţii inteligenţi o pot iubi.”
Asta îl va dezarma şi toate tâmpeniile tale vor deveni instant argumente incontestabile împotriva părerii lui.
Al treilea beneficiu şi cel mai important: îţi vor plăcea mănuşile ei. Chiar şi alea de fochist. Lungi până la umăr. Şi îmblănite.
PS
Între timp, în caz că aţi uitat, mama proştilor a mai născut 10.000 de vlăstare.
10.001, 10.002… 10100…
PS2
Nu mai bine s-ar uita la nişte filme, ar asculta nişte muzică şi ar citi nişte cărţi? Fie şi d-ălea motivaţionale care să te înveţe cum să se îndrăgostească de tine oamenii inteligenţi.
Mihnea există virtual doar AICI.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
